Romanțează-ţi treburile zilnice — asta va supravieţui oricăror altor romanțări, afirmă psihiatrii americani Sylvia R. Karasu și T. Byram Karasu în cartea lor Arta menţinerii căsniciei.

    

După extaz, spălatul rufelor.

— Proverb zen

  

“Dragostea începe ca un sonet, dar sfârșește într-o listă de cumpărături. De aceea, avem nevoie de cineva cu care putem să mergem la supermarket”, spune Joel Achenbach în Homeward Bound (În drum spre casă). Sentimentele romantice reciproce ale bărbaţilor şi femeilor sunt limitate în timp. Rareori durează pe toată perioada căsniciei. Cuplurile care creează în timpul fazei pasionale o bază nouă pentru camaraderia lor armonioasă sunt capabile să depăşească plictisul sexual care survine invariabil odată cu pălirea interesului romantic după câţiva ani.

Michael Vincent Miller crede, în Intimate Terrorism (Terorism intim), că relaţiile pasionale sunt ”atât prea impetuoase, cât şi prea fragile”, pentru a susţine decenii de viaţă maritală pe care să se bazeze cuplurile. El crede şi că doar pasiunea romantică nu reuşeşte să protejeze cuplurile de “harababura domestică” a vieţii de zi cu zi. Ne descrie “faţetele romantice ale cotidianului obişnuit”:

  • a avea grijă de copii,
  • a îngriji de casă,
  • a organiza viaţa socială,
  • a găti,
  • a mânca,
  • a face curăţenie,
  • a face exerciţii,
  • a calcula taxele
  • şi, da, a merge împreună la supermarket.

  

  

     

În mod evident, majoritatea cuplurilor nu reuşesc să romanțeze viaţa obişnuită suficient încât să supravieţuiască, întrucât nu au idee cum şi de ce să facă o schimbare, o variaţie. Dar ca şi cum n-ar fi de ajuns dezamăgirea reciprocă în aşteptările lor, soţii au şi nişte aşteptări total nerealiste: vor ca totul să fie perfect.  Barbara Ehrenreich descrie plastic în Why It Might Be Worth It (to Have an Affair) (De ce ar merita [să ai o legătură]) astfel de aşteptări nerezonabile cu întrebări spirituale şi un răspuns, chiar dacă niţel tendenţios  faţă de propriu-i sex:

Î: Moş Crăciun, Darth Vader, Batman, Bărbatul Perfect şi Femeia Perfectă se află în aceeaşi maşină când, deodată, au o pană. Cine schimbă cauciucul?

R: Femeia Perfectă, desigur… ceilalţi sunt personaje imaginare.

Ehrenreich compară dragostea cu căsătoria: “Dragostea este ceva sălbatic şi nebunesc, în timp ce căsătoria este potolită şi normală.” Ne aşteptăm ca iubirea să dureze veşnic şi să fie binecuvântată. Despre căsătorie ea spune totuşi că “cerem ceva mult mai greu de găsit… bărbatul perfect, universal, de tip renascentist”.

Dar “cei perfecţi” nu vor adesea să meargă la supermarket; sunt mai dispuşi să meargă la cabinete de avocaţi de divorţ. Acei oameni au nevoie să se împace cu eşecul relativ al aşteptărilor lor nerealiste şi să aibă în vedere categoric revizuirea totală a concepţiilor lor idealiste asupra căsătoriei; altminteri, cad în altă iluzie romantică, de astă dată alimentată de disperare şi furie: divorţul. Tragic este faptul că aceste divorţuri nu sunt nici cu adevărat dorite, nici inevitabile. Cu siguranţă, divorţul nu este soluţia pentru problemele căsătoriei ca instituţie.

  

Fragment din Arta menţinerii căsniciei