De unde provine pasiunea, fascinația dvs. față de ceasuri? Mai precis, de când datează ea?

Chiar de la o vârstă fragedă. Aveam doar 8 ani când părinții mei au hotărât să-și schimbe meseria și au deschis o afacere de conceput și reparat ceasuri vechi. Părinții mei fuseseră profesori, iar pe când aveam eu 8 ani au decis să renunțe la predat pentru a-și câștiga traiul din afacerea cu ceasuri. Începând din acel moment, timp de vreo 10 ani – până când am mers la facultate, la vârsta de 18 ani – am crescut, practic, înconjurat de ceasuri, în casa unde se desfășura afacerea părinților mei. Nu doar că percepeam tot timpul sunetul ceasurilor, sunetul timpului, dar și auzeam permanent diversele întâmplări despre care discutau părinții mei: ce însemnau ceasurile respective în istorie și ce semnificație aveau ele pentru proprietari, așadar am rămas marcat de tot ce ține de acest domeniu. Ceasurile în general sunt obiecte remarcabile, dar, pe de altă parte, fiecare are propria poveste – este ceea ce m-a fascinat cu adevărat.

Dețineți multe ceasuri de mână?

Eu, unul, n-am avut niciodată propria colecție de ceasuri deșteptătoare ori de mână, însă am ajuns să lucrez în muzee: la Muzeul de Știință din Londra și la Muzeul Național Maritim de la Greenwich, unde se află și Observatorul Regal. De-a lungul carierei, am lucrat cu unele dintre cele mai remarcabile ceasuri mari și de mână care au fost create vreodată, așadar o colecție personală n-ar putea concura nici pe departe cu acelea! Consider că am fost foarte norocos să ating unele dintre cele mai deosebite ceasuri concepute vreodată. Dețin doar câteva ceasuri de mână, nu prea multe.

Care este ceasul dvs. de mână preferat, dintre toate cele care există în lume?

Este o întrebare foarte bună și dificilă din anumite puncte de vedere deoarece fiecare exemplar este unic. Aș putea să vă dau un exemplu de genul primul cronometru utilizat în marină, creat de John Harrison în 1759, care a creat premisele pentru siguranță sporită în navigația pe mare și pentru clădirea unor imperii – cert este că a schimbat cursul istoriei. Pot să vă ofer multe exemple de ceasuri valoroase în acest sens, însă cel la care țin cel mai mult este unul ieftin, cumpărat de mama mea – un Swatch pe care-l purta tot timpul. Când a decedat, am moștenit acel ceas, împreună cu altele și de fiecare dată când îl pun la mână mă aduce mai aproape de ea. Mama purta anumite parfumuri, iar cureaua din piele a ceasului i-a preluat parfumul, desigur. Este imaginea la care se uita ea, o serie de senzații care creează o conexiune cu mama și cu trecutul ei atunci când port acel ceas. Aceasta este una dintre veritabilele puteri ale ceasurilor. Ele au o existență proprie, aproape de noi și ne conectează cu oameni, locuri și evenimente aflate la distanță și în trecutul îndepărtat.

Este vorba despre acea legătură puternică, invizibilă. Dar care este povestea dvs. preferată despre ceasuri? Ne spuneați că ceasurile de toate felurile au propria poveste.

Am vrut să ofer o perspectivă de ansamblu prin poveștile despre ceasuri care îmi alcătuiesc cartea. Am vrut să mă îndepărtez de categoriile stricte precum ceasornice – ceasuri de mână – cadrane solare și să țin seama deopotrivă de toate instrumentele care ne ajută să măsurăm timpul și să dăm seamă de trecerea lui. Preferata mea este chiar povestea cu care se deschide cartea, o istorisire veche de 2300 de ani despre primul cadran solar instalat în spațiul public la Roma, în Republica romană, în anul 263 î.e.n. Este vorba despre efectul pe care l-a avut asupra populației Romei – nu asupra elitelor și a conducătorilor Romei, ci asupra cetățenilor de rând: le-a schimbat viața. Avem un citat remarcabil din vremurile acelea, din care înțelegem ce credeau oamenii despre inventarea ceasului. Este un citat scurt: „Zeii îl blestemă pe acela care a descoperit prima oară orele, acela care a montat prima oară un cadran solar aici, care a împărțit și a modificat ziua, așa cum o creasem noi, în intervale din ce în ce mai mici.” Și mai spune: „Când eram mic, stomacul mi-era singurul cadran solar, era mai bun decât toate acestea care au fost inventate, însă acum nici nu mai pot mânca dacă nu spune soarele că este momentul potrivit.” Este un citat de acum 2300 de ani care descrie cum ne simțim noi astăzi: nici nu putem lua prânzul până nu se indică ceasul că a sosit ora prânzului. Nu putem mânca doar pentru că ne este foame. Povestea aceea mă face să mă gândesc la cât de veche este legătura omului cu ceasurile și la cum unele dintre sentimentele omului contemporan legat de ceasuri sunt neschimbate de secole întregi. Nu-i nimic nou legat de sentimentele pe care ni le stârnesc ceasurile.

Urmează o întrebare puțin filosofică: atunci când priviți un ceas care vă stârnește interesul sau care chiar vă fascinează, uitați vreodată de timp? Simțiți vreodată că timpul nu contează în acel moment?

Cred că este o întrebare filosofică la care m-am gândit deja. Cum am lucrat în muzee cea mai mare parte a vieții mele, majoritatea ceasurilor în preajma cărora mi-am petrecut timpul datează de mult și provin din ținuturi îndepărtate. Într-un anumit fel, da, mă simt în mare măsură dincolo de timp deoarece timpul prezent în care mă aflu eu nu este timpul lor din trecut, acela care a schimbat lumea, putem vorbi despre diferențe de sute, chiar mii de ani. Consider că ceasurile au puterea să facă asta pentru că durează atât de mult. Sunt niște mecanisme uimitoare. M-am ocupat puțin și de crearea unor ceasuri, pe lângă meseria de bază, dar am învățat foarte puține despre cum să dezmembrez și să reasamblez ceasurile. Pe când mă ocupam cu așa ceva – aveam un ceas micuț în față și îl dezmembram – am observat că mintea mea nu mai menținea contactul cu lumea și cu timpul. Eram cu totul absorbit de mecanismul acela mărunțel care ticăia și care mă rupea de timp și spațiu. Cred că adeseori ne simțim așa când ne uităm la ceasuri – că ne poartă într-un alt timp.

Măsurăm timpul cu ceasurile noastre sau mai mult, reușim să imobilizăm timpul cu ajutorul lor?

Cred că avem aici un înțeles profund. Este principala idee pe care am dorit s-o abordez în carte. Desigur că ceasurile măsoară timpul, însă fac mult mai mult de atât. Ideea aceasta a captării timpului sau mai degrabă a faptului că oamenii folosesc ceasuri pentru a capta timpul, pentru a efectua anumite acțiuni pe Pământ, ceea ce înseamnă a-și exercita puterea. Ce vreau eu să demonstrez este că ceasurile sunt niște instrumente cu ajutorul cărora oamenii capătă putere și controlează alți oameni, pun ordine în viața noastră de oameni, chiar încearcă să obțină ordine în Universul infinit. Când m-am gândit la toate ceasornicele, ceasurile de mână și cadranele solare care au existat indiferent de timp și de spațiu, când mi-am dat seama ce efect au dincolo de a măsura timpul, mi-am dat seama că reprezintă una dintre cele mai mărețe teme din istoria omenirii, la fel ca moralitatea și credința, virtutea, imperiile, banii, puterea, rezistența, chiar și propria noastră identitate. Toate sunt captate în și de către ceasuri. De fapt, mă interesează ceea ce se află dincolo de ceasuri, adică oamenii.

Cum ați făcut trecerea de la ceasuri la istoria ceasurilor? Și o altă întrebare legată de aceasta: Cum se poate expune istoria civilizației umane în 12 ceasuri?

Întotdeauna m-a pasionat istoria, mai ales istoria obiectelor create de oameni, având în vedere că am lucrat în muzee. Istoria care mă interesează cel mai mult este narată prin intermediul obiectelor folosite, astfel că atunci când am început să analizez fizic ceasurile de toate tipurile, mă interesa istoria lor. Acela a fost punctul de pornire. Este o întrebare foarte interesantă: cum treci de la istoria ceasurilor la istoria civilizației? Proiectul acestei cărți a pornit, de fapt, ca o istorie a ceasurilor. Cu cât analizam mai în profunzime istoria ceasurilor, cu atât îmi dădeam seama că expuneam istoria civilizației. Toate acele idei au început să iasă la iveală de fiecare dată când mă uitam la un alt ceas. Idei despre putere, despre credință, despre moralitate și alte tematici. Mi-am dat seama că era vorba despre ceva mult mai măreț și că ceasurile sunt, de fapt, o oglindă a civilizației și că, uitându-ne la ceasuri, avem în față civilizațiile care le-au făurit.

Ați ales pentru poveste douăsprezece ceasuri, însă ziua are 24 de ore. Ce propuneți dvs. în această foarte frumoasă, uimitoare carte, tradusă în română la Editura Trei, este o poveste fascinantă, dar este mai degrabă o istorie diurnă, luminoasă ori una nocturnă, întunecoasă?

Ce întrebare interesantă! Într-adevăr, am tratat 12 ceasuri, dar ziua numără 24 de ore. Cred că răspunsul este că povestea mea conține ambele tipuri de istorie. Atât una diurnă, luminoasă, pozitivă, cât și latura întunecoasă, nocturnă a istoriei. Aveți dreptate, dar acestea două sunt cele două laturi ale existenței umane, de fapt. Sper că reiese acest lucru din carte. Cred că ar fi foarte ușor să spun o istorie strict optimistă despre ceasuri. Ele au realizat lucruri remarcabile pentru civilizația umană. Au schimbat lumea în moduri benefice. Dar, dacă m-aș opri acolo, ar însemna să neglijez unele aspecte mai sumbre ale istoriei ceasurilor deoarece în istorie sunt câștigători și învinși. Un exemplu este rolul ceasurilor în constituirea imperiilor. M-am axat în special asupra imperiilor maritime europene din secolul al XVI-lea până în secolul al XX-lea. Ceasurile joacă un rol semnificativ referitor la modul în care au fost construite și gestionate acele imperii. Acum, fiecare are propria viziune despre imperii, însă cred că este corect să afirmăm și toată lumea ar fi de acord că există și o latură întunecată a imperiilor, de care nu trebuie să uităm. Răspunsul la excelenta dvs. întrebare este că am vrut să tratez atât partea luminoasă, cât și partea întunecată a civilizațiilor care au utilizat acele ceasuri.

Cum puteți justifica elegant că istoria timpului este, de fapt și la modul profund, istoria oamenilor?

Sunt două aspecte pe care nu le amintesc în carte: ce anume este timpul – întrebare explorată pe larg de filosofie; și cum funcționează timpul – întrebare care îi preocupă pe fizicieni și pe oamenii de știință. Eu, unul, nu sunt nici fizician, nici om de știință, prin urmare las aceste întrebări în seama specialiștilor. Cea de-a treia întrebare este cea care mă interesează pe mine: ce înseamnă ceasurile? Cu alte cuvinte, cine le-a creat și de ce de-a lungul istoriei? Privind dincolo de ceasul în sine pentru a vedea cine l-a construit și de ce a vrut să fie făcut acel ceas, revenim la întrebarea dvs. de mai devreme. Ceasurile sunt instrumente de măsurare a timpului, dar cu siguranță reprezintă mai mult decât atât. Analizând timpul și ce înseamnă ceasurile, devine evident că este totul despre noi, oamenii, pentru că noi am făcut ceasurile și din motive mult mai interesante decât strict pentru a ști ce oră este.

Istoria ceasurilor este mai degrabă despre libertate sau despre tiranie? Sunt ceasurile mai libere în democrații sau monarhii constituționale decât în dictaturi sau în alte sisteme politice autoritare?

Foarte importantă chestiune: libertate sau tiranie. Cred că depinde cine ești. Dacă ceasurile constituie un act de libertate sau de tiranie. Vreau să spun că depinde despre cine vorbim din istorie. Spuneam și mai devreme că unii câștigă, în timp ce alții pierd, deci este vorba despre ambele aspecte și are legătură cu structurile de putere ale diverselor civilizații. Unele popoare sunt mai puternice decât altele, lucru care reiese din istoria ceasurilor. Dar în nici un caz nu afirm că ceasurile sunt dispozitive cărora trebuie să ne supunem. Nu sunt dispozitive tiranice, însă mereu încearcă să ne înrobească. În poveștile pe care le expun în carte, apare o altă tematică – rezistența. Rezistența la puterea pe care vor s-o impună alte popoare asupra noastră prin intermediul ceasurilor. Relatez o serie de povești despre cum opun rezistență popoarele la acea putere. Unele sunt acte de mare violență. Spun o întâmplare de la finele secolului al XIX-lea, despre cum o grupare de anarhiști din Franța și din Anglia a încercat să pună o bombă la Observatorul Regal din Greenwich, care era singurul loc de pe Pământ unde se măsura timpul pentru întreaga planetă. Ora de referință de la Greenwich reprezintă, la ora actuală, punctul zero de la care se măsoară toate fusele orare. Chiar dacă te afli la distanță față de Greenwich, timpul este măsurat invariabil tot pe acel meridian, în acea clădire (care a devenit muzeu între timp) de unde se stabilește timpul pentru întreaga lume. Anarhiștii aceia de pe la 1890 credeau că este un act monstruos de captare a puterii atâta vreme cât lumea întreagă funcționa în ritmul impus de țara aceea – Anglia – și de ceasul acela de la Observator, așadar au decis să amplaseze o bombă acolo. Aceasta a fost detonată din greșeală, persoana care transporta bomba a fost ucisă și mai avem și alte exemple. Sufragetele din Scoția, care militau pentru acordarea dreptului de vot femeilor, am amplasat bombe la Observatorul din Edinburgh. În Bombay (oraș devenit în prezent Mumbay in India) era un ceas care orienta întreg orașul și a fost atacat și acela. I-au împușcat limbile cu pușca. Acest ceas reprezenta o rezistență activă împotriva guvernului britanic a instituit acțiuni deosebit de represive la adresa populației de origine indiană și care era simbolică pentru dominația britanică din India. Acest ceas construit de Marea Britanie, cu mecanism produs la Londra și montat exact în centrul Bombay-ului, cu fața către secția britanică de poliție. Imaginați-vă ce rezistență activă era, de a atacat ceasul deoarece simboliza dominația britanică din India! Dacă ceasurile sunt despre libertate sau despre tiranie… cred că sunt despre ambele, iar popoarele au rezistat adeseori tiraniei ceasurilor. Dar întrebarea despre democrații sau despre regimuri politice autoritare este deosebit de interesantă. Mi-ar plăcea să constat diferențe la nivelul modului în care sunt utilizate ceasurile, comparativ, dar nu văd. Un exemplu care ne vine imediat în minte și care este semnificativ este timpul în China. În 1949,  când a venit la putere Mao Tze Dong, ar capitala a fost stabilită la Beijing, în orientul îndepărtat, unul dintre primele acte săvârșite de el a fost să unifica toate sisteme de măsurare a timpului din China. Țara se întinde cam pe 5 zone de fus orar, este o țară imensă, desigur, însă începând din 1949 a existat o singură oră, ora Beijingului! A fost un act deliberat din partea lui Mao Tze Dong pentru a unifica națiunea și pentru a arăta că, de atunci înainte, puterea țării se afla la Beijing. Așadar, poți locui în vestul Chinei, iar ora potrivit soarelui diferă față de ora de la Beijing după soare, doar că ora indicată pe ceas va fi aceeași. A fost un act intenționat. A stabilit ora pe care s-o urmeze întreaga populație întrucât reprezenta un simbol al puterii sale. Asemenea lucruri au fost săvârșite și în alte state, doar că în vreme de democrație. Dacă analizăm fusele orare din Europa, o mare parte a continentului funcționează după fusul orar Central-European, o altă mar parte după fusul orar Est-European, dar ora Europei Centrale se întinde, de fapt, pe mai mult de o oră – din rațiuni de unitate, de regrupare a unor națiuni care se protejează și au relații mai strânse pentru a avea fusul orar în comun. Așadar ceasurile chiar simbolizează puterea, unii consideră că reprezintă un instrument, alții – chiar o armă la îndemâna oricui, și a democrațiilor, și a statelor cu regim politic mai autoritar.

Mao Tze Dong ca dictator al timpului – iată o perspectivă foarte interesant.

Cum pot deveni ceasurile arme și cum pot ele constitui scuturi sau diverse alte tipuri de protecție? Răspunsurile dvs. precedente au atins puțin acest subiect.

Da, deoarece toate poveștile din carte au o temă comună. Cred că există un exemplu puternic, pe care îl vor recunoaște mulți dintre noi: faptul că ceasurile sunt folosite pentru a ne spune când să începem și când să încheiem lucrul. Ideea ceasta, care circulă din zorii revoluției industriale, ideea că ceasul dă startul, dar și stingerea. Un ceas ne spune că este momentul să începem lucrul – dacă e, spre exemplu, ora 9:00, îți arată că trebuie să muncești până la ora 17:00, de pildă. Gândiți-vă la simbolul ceasului într-o fabrică sau într-un birou ori în alt loc de muncă: ceasul care îți spune când timpul nu-ți mai aparține a fost văzut dintotdeauna ca o armă de către istorici. În acel caz, ceasul este o armă a proprietarului fabricii, morii sau a șefului, pur și simplu. Ceasul ne înrobește, dar, la sfârșitul zilei de lucru, tot ceasul ne eliberează, ne dă drumul din tirania sa, arătându-ne un semnal clar că începem, dar și încheiem lucrul. Tocmai această dualitate, cele două laturi ale ceasului – armă și scut sau formă de protecție împotriva acelei tiranii reiese din multe dintre povestirile din carte. Totul se reduce la structurile  de putere din societate, care sunt complexe.

Cum pot ceasurile spune mai exact povești despre filozofie, capitalism, moralitate sau identitate?

Sunt teme esențiale în istorie. Constat permanent cum reies aceste idei din ceasurile la care mă uit. Vă pot da un exemplu de când am vizitat Amsterdamul, în Olanda ca să văd un ceas ascuns în biserică, deși, inițial, fusese instalat pe cea mai veche bursă din lume, cea din Amsterdam, construită la 1611. Și mai este și ceasul care a bătut la nașterea capitalismului. Dacă acesta se bazează, în mare măsură, pe piețe, pe cumpărare și vânzare, respectiv pe cumpărarea și pe vânzarea de produse financiare dacă vorbim despre Bursă, tranzacțiile financiare au luat naștere acolo și erau dirijate de ceasul pe care m-am dus eu să-l văd. Ceasul acela reglementa tranzacționarea mărfurilor și acțiunilor din anul 1611. Acest lucru m-a făcut să mă preocup de rolul îndeplinit de ceasuri în capitalismul din zilele noastre, în schimburile comerciale din capitalismul modern, unde au fost tranzacționate miliarde sau trilioane de dolari, îmbogățindu-i pe unii și sărăcind destul de mulți oameni. Am aflat că toată manipularea se realiza cu ajutorul ceasurilor. Existau ceasuri la centrele de date folosite de oameni pentru a tranzacționa acest capital generos cu viteza fulgerului. La fel a în Amsterdam la 1611, ceasurile sunt folosite în continuare pentru a orienta tranzacția. Să mai dăm un exemplu. Ați întrebat despre moralitate. Am abordat pe larg acest subiect. Mă preocupă economisirea luminii naturale prin practica schimbării de două ori pe an – dând cu o oră pentru a trece la ora de vară și darea ceasului cu o oră în urmă odată cu venirea iernii. În Mara Britanie, se numește ora de vară britanică, iar în alte țări: ora de economisire a luminii soarelui. Un sfert din populația Globului își schimbă ceasurile de două ori pe an, dar de ce? Totul revine la un individ care a trăit la Londra acum vreo 120 de ani, la care s-a manifestat acest zel moral de a-i face e oameni să se trezească mai devreme vara la răsăritul soarelui. Acest individ s-a gândit că vom trăi vieți mai bune dacă avem mai multe ore de lumină naturală, ceea ce se întâmplă dacă ne trezim mai devreme vara. El a propus să mutăm ora la toate ceasurile pentru a ne amăgi că ne trezim la aceeași oră, când, de fapt, ne trezim cu o oră mi devreme pentru că așa ne spune ceasul. Deși nu părea să fie o idee importantă, un tânăr din Londra consideră că trebuie să ne trezim devreme, deoarece aceasta este o idee morală. Un secol mai târziu, un sfert din populația globului încă își mai modifica ora de două ori pe an, pentru că i s-a părut inedit. Încă America, se mai dezbate pe tema această temă, a schimbării orei, controversă aproape cu violență. Moralitatea este strâns ancorată în lumea în care trăim prin ceasurile pe care le folosim, fie că este vorba despre capitalism sau moralitate, de filozofie! Abordez destul de mult chestiunea virtuții în carte și despre modul cum clepsidra este simbolul unei vieți bune. Dacă analizați bannere ale unor grupuri precum Extinction Today – este o campanie ca să ducem vieți mai bune pe Pământ chiar acum, veți observa simbolul clepsidrei. Un ceas, trecerea timpului. Deci cum pot spune ceasurile acele povești? Poveștile au început să iasă la iveală, pur și simplu. De fiecare dacă când făceam cercetări despre istoria ceasului pe care îl studiam, mi se părea uimitoare, dar aceea era povestea pe care voiam s-o spun.

În secolul al XXI-lea, în anul de grație 2022 avem cele mai sofisticate ceasuri care au existat de-a lungul istoriei omenirii?

Încă o întrebare excelentă. Depinde ce înțelegem prin sofisticat. Dacă vreți să spuneți din punct de vedere tehnic, atunci nu e nicio îndoială. Cele mai bune ceasuri concepute în zilele noastre în laboratoare științifice din întreaga lume sunt numite ceasuri atomice. Sunt atât ce exacte, atât de precise încât, dacă unul din acele ceasuri ar fi fost concepute la începutul Universului, la momentul Big Bang, când au luat naștere Universul însuși și timpul, atunci acel ceas ar indica ora greșit cu doar cel mult jumătate de secundă, așadar ceasurile actuale sunt uimitor de precise și de exacte, încât permit funcționarea atât de multor tehnologii din lume. Cu adevărat, lumea modernă poate funcționa doar datorită acestor ceasuri atomice, în laboratoare de peste tot din lume și în sateliți aflați deasupra capetelor noastre, la fel ca tehnologia GPS. Dar oare asta înseamnă „sofisticat”? Când arunc o privire în urmă, la ceasurile asamblate cu vreme în urmă în zonele islamice din secolul al XIII-lea, ceasuri de două ori mai mari decât oamenii, purtând cele mai uimitoare inscripții astrologice sau astronomice, cu stelele care se rotesc asemenea raiului deasupra noastră, cu soare, luna și stelele care se deplasează  cu viteza corectă. Când vă uitați la aceste ceasuri din secolul al XIII-lea în locuri precum – amintesc în carte despre India Bakra – care se regăsește în prezent în Turcia. Prin intermediul acestui ecran vă uitați la stele și la lună, care funcționează întocmai cu marele Univers și îl puteți vedea cu propriii ochi, iar toate acestea au fost ceasuri create de oameni. Când mă uit la acele ceasuri și îmi dau seama câtă groază trebuie să fi inspirat celor care le vedeau în urmă cu multă vreme. Și în prezent sunt impresionante. Dacă vizitați un loc precum catedrala din Strasbourg sau orașul Praga, puteți vedea aceste ceasuri astronomice – sunt uluitoare! Cu adevărat, în secolul al XXI-lea construim ceasuri grozave, cele mai precise dintotdeauna, însă aproape orice ceas din istorie este sofisticat, frumos și, în multe cazuri, inspiră teamă. De aceea am și fost atât de entuziasmat de scrierea acestei cărți și de relatarea acelor povești, deoarece facem lucruri minunate în prezent, dar mereu am construit ceasuri uimitoare.

Cuvântul ceas provine de la cuvântul „clopoțel” – cloche, clock, glocke. Cum considerați că ar trebui să ne trezim – nu de un ceas, ci de istoria ceasurilor?

Multe dintre poveștile pe care le-am prezentat sunt pozitive, minunate, însă altele – nu. Spre sfârșitul cărții amintesc despre rolul ceasurilor în război. Din nefericire, este un episod cu o însemnătate aparte la ora actuală. Mă concentrez asupra a ceva ce pare destul de obscur, dar am amintit de sateliții de deasupra capetelor noastre, acele aparate cu sateliți GPS care ne mențin smartphone-ul conectat, arătându-ne adresa. Dacă ne deplasă, cu mașina, se numește navigație GPS prin satelit. Ceva neașteptat este zorirea ceasurilor. Sateliții de deasupra capetelor noastre pentru GPS nu sunt altceva decât ceasuri zburătoare, care își trimit semnalele cu lumină către pământ, în timp ce telefonul dvs. urmărește semnale de timp de la mai mulți sateliți. Văzând mai mulți sateliți, dispozitivul vă poate calcula poziția cu o precizie de grosime de unghie. Acestea sunt ceasurile de deasupra noastră, dar gândiți-vă la cine a conceput acele ceasuri și de ce. Ceasurile cu GPS au fost construite de militarii americani pentru a schimba soarta războiului. Mai exista 2 sisteme esențiale de sateliți: unul se numește Glonass și a fost conceput de soldații ruși, iar cel de-al treilea, construit de soldații chinezi, se numea BeiDou. Împreună, cele trei sisteme concepute de cele trei state încercau să schimbe practica războiului pentru totdeauna și constatăm câteva dintre rezultate în prezent, în vremurile dificile pe care le traversăm. Mi s-a părut esențial să spun acea poveste pentru a arăta ce semnificație au acele ceasuri la nivel mondial, cum au schimbat și continuă să schimbe lumea – în bine și în rău –ceea ce doream să fac cu adevărat era să ajut ca noi toți să deținem mai multă cunoaștere în domeniul puterii pe care o pot avea ceasurile întrucât este cu adevărat puterea pe care o au oamenii când folosesc ceasuri. Eu am sperat să pot accentua propria noastră înțelegere privind aceste dispozitive astfel încât să ne fie mai familiare, astfel încât oamenii să-și asume mai mult răspunderea, să adresăm întrebări mai potrivite pentru clasa noastră politică și liderii noștri, astfel încât cine a creat aceste dispozitive și puterea pe care o au ele asupra noastră. Aș adăuga că lucrarea mea ne poate ajuta și să înțelegem cum ceasurile pot face pare, la fel cum pot declanșa și războaie. Voi încheia cu două aspecte optimiste despre ceasuri dintr-o perspectivă în viitorul îndepărtat. Multe istorisiri se referă la trecut; ei bine, acestea sunt despre viitor. În America se construiește la ora actuală un cea care va funcționa vreme de 10.000 de ani – este un ceas mecanic, care nu va avea nevoie să fie întorc de om. Va funcționa până în viitorul îndepărtat astfel încât să luăm decizii mai bune acum, să ne asigurăm că viitorul acela va avea civilizația dorită. Iar ultimul mecanism descris de mine în carte este un ceas pus în funcțiune în 1970, dar care nu va fi văzut de om până în anul 6970, respectiv la 5000 de ani după ce a fost îngropat într-un parc din orașul Osaka, Japonia. Este un ceas care va funcționa timp de 5000 de ani ca o capsulă a timpului. Ce mesaj de speranță minunat va fi să mai ticăie încă după ce va fi lucrat 5000 de ani pe Pământ, astfel încât oamenii să reflecteze la viitor, la trecut și la tot ce se află între ele!

Timpul este de partea noastră sau împotriva noastră?

Timpul este mereu de partea noastră și putem recăpăta controlul asupra lui. În cazul în care alte persoane încearcă să ne controleze prin intermediul timpului, putem, la rândul nostru, să luăm din nou comanda asupra timpului. Voi încheia cu această idee care ne lasă să sperăm: timpul este întotdeauna de partea noastră!