Psihanaliză lacaniană:
Ideile şi teoriile propuse de Jacques Lacan (1901-1981).
Lacan a devenit membru al Societăţii Psihanalitice din Paris (SPP) în 1934 şi a fost pentru scurt timp preşedintele acesteia în 1953. În acelaşi an a demisionat din SPP şi a renunţat la calitatea de membru al Asociaţiei Psihanalitice Internaţionale. De atunci a devenit persona non grata pentru mişcarea psihanalitică, deşi ajunsese un personaj recunoscut în cercurile intelectuale franceze.
Una dintre obiecţiile împotriva sa era scurtarea şedinţelor terapeutice după bunul său plac – o procedură mai mult decât evident capabilă de abuz. Ideile sale sunt „eretice” şi extravagante, fiindcă nu pot fi incluse sub nicio formă în niciunul dintre principalele curente ale gândirii psihanalitice – teoria clasică, psihologia Eului, teoria relaţiilor de obiect sau psihologia sinelui.
Lacan a respins toate conceptele biologice, evoluţioniste şi de dezvoltare şi a negat semnificaţia mediului şi a experienţei preverbale. Ideile sale cele mai cunoscute sunt:
1. Stadiul oglinzii. Conform lui Lacan, experienţa crucială a copilăriei, şi de fapt a vieţii, are loc atunci când un copil îşi vede pentru prima dată reflecţia într-o oglindă; el este captivat de „imaginea sa speculară”, înstrăinându-se pentru totdeauna de corpul său care, de atunci încolo, devine mai puţin real pentru el decât imaginea sa reflectată.
2. Inconştientul este „structurat cât se poate de radical ca un limbaj”. De vreme ce Lacan ignoră corpul şi experienţa preverbală, această idee nu este similară cu aceea susţinută de Sharpe (1937), potrivit căreia procesele primare ale lui Freud sunt analoage figurilor de stil (vezi metaforă).
3. Ideea că falusul (nu penisul) este semnificantul privilegiat al dorinţei. Pentru clarificare, vezi Bowie (1991, cap. 5).
Conceptele lacaniene nu se pretează unei definiţii de dicţionar întrucât, aşa cum arată Bowie (1991), Lacan „a pus mereu preţ pe ambiguitate”, gândindu-se că „cercetătorii psihicului inconştient, atunci când încep să scrie, sunt cumva obligaţi moral să fie dificili” şi s-a „felicitat într-un mod sfidător” pentru reputaţia sa de autor dificil.
Articolul ”Psihanaliză lacaniană” este extras din
Dicţionarul critic de psihanaliză
al lui Charles Rycroft
Leave a Reply