Pesimismul are întotdeauna o conotație negativa, fie ca este îndreptat catre sine ori catre ceilalți. Cu toate acestea pesimismul nu este nici un defect, nici o boala. Nu trebuie sa fie confundat cu depresia.
Un defect?
Pesimismul poate fi considerat un defect mai ales de catre anturaj sau în anumite situații. E adevarat ca nu e usor sa traiesti cu un pesimist: când vezi întotdeauna numai jumatatea goala a paharului, atunci nu încurajezi nici inițiativele, nici elanurile de afecțiune sau de veselie, nici viața sexuala, nici iesirile cu prietenii sau alegerile de a-ți petrece sfârsitul de saptamâna ori vacanțele. Pesimistul îți da întotdeauna senzația ca orice acțiune reprezinta pentru el o încercare cu care trebuie sa lupte, uneori curajos, alteori pasiv. Pesimistul nu pare niciodata mulțumit de nimic, cu excepția activitaților sau a domeniilor de care este pasionat. La toate acestea se adauga si faptul ca cei din jurul pesimistului considera ca acesta se poate manifesta diferit si poate acționa în consecința.
Pesimismul poate fi si mai puternic perceput ca un defect mai ales în situațiile care cer inițiativa, energie si o minima asumare de riscuri. Deseori întâlnim aceasta atitudine critica fața de pesimism în viața profesionala, unde acțiunea si dorința de a produce sau de a oferi un serviciu este motorul principal al bunei desfasurari a lucrurilor. Dar pesimismul poate fi alimentat si de
situații profesionale în care competențele si eforturile subiectului nu sunt recunoscute, acesta fiind redus la imperfecțiunile pe care absolut oricine le poate avea. Considerarea pesimismului drept un defect sta, în mod paradoxal, la baza acelui cerc vicios care va face ca persoana astfel etichetata sa adopte o perspectiva si mai grava asupra a ceea ce se întâmpla sau se va întâmpla. Imaginile despre sine sau despre ceilalți pe care fiecare si le creeaza sunt uneori cumplite, deoarece ajung sa se confunde cu persoanele care sunt victime ale lor.
Fragment din Optimismul inteligent de Alain Braconnier
Leave a Reply