Aria, romanul de debut al scriitoarei canadiene de origine iraniană Nazanine Hozar, a fost primit ca o revelație de lumea literară. Publicată inițial în Canada, cartea a apărut la scurt timp în Statele Unite, unde s-a bucurat de succes, apoi în alte zece țări europene, printre care și România.

Publicat de Editura Trei, Aria este un roman de ficțiune istorică, bine documentat, la care autoarea mărturisește că a lucrat vreme de zece ani, o saga impresionantă care urmărește destinele personajelor pe o perioadă de 30 de ani.

Câștigătoarea Man Booker Prize Margaret Atwood a fost profund impresionată de acest roman, despre care spunea: „Este o saga cuprinzătoare despre momentul iruperii revoluției iraniane spusă de la nivelul cel mai de jos până în centrul haosului, un Dr Jivago al Iranului”.

Aprecierea celebrei scriitoare nu a rămas fără ecouri și chiar autoarea romanului Aria a spus: „Comparația cu Dr Jivago e una uimitoare, nu mi-a venit să cred când am auzit!”  

De altfel, observația lui Margaret Atwood este cât se poate de exactă. Unul dintre atuurile romanului lui Nazanine Hozar este faptul că evenimentele istorice sunt prezentate prin ochii unei fetițe orfane, găsită și crescută de un șofer militar și de soția acestuia, Zahra. Cititorii descoperă astfel viața de zi cu zi în societatea iraniană, atât de exotică pentru europeni, chiar de la nivelul de bază, familia. Modul în care sunt tratate femeile într-o lume oarecum misogină – după cum spune chiar autoarea – într-o societate dominată de bărbați este observat în detaliu de Nazanine Hozar.

Povestea de viață a Ariei, care acoperă o perioadă de 30 de ani poartă cititorii prin diferitele straturi ale societății iraniene, ceea ce oferă cititorilor o perspectivă mai amplă asupra acestei lumi. Iar evenimentele din viețile personale se împletesc cu cele istorice, astfel încât cititorii din orice colț al lumii pot empatiza cu personajele. Ce a însemnat concret revoluția iraniană la nivelul vieții fiecărui individ, cum s-au adaptat femeile iraniene constrângerii de a-și acoperi chipurile și de a purta doar haine în trei culori – negru, maro și albastru – sunt aspecte detaliate pe larg în romanul Aria.

Forța romanului provine și din faptul că autoarea s-a născut în Iran și a fost o vreme, până la mutarea în Canada, martora evenimentelor istorice din această țară.

„Mi-am petrecut copilăria în mijlocul situației din Iran. Eram mereu foarte confuză și furioasă din această cauză. Am încercat adesea să înțeleg de ce se întâmplă asta și care e motivul pentru care un regim își tratează astfel poporul. Am avut sentimente otrăvite, de care am vrut să scap, ca de un cancer”, spune Nazanine Hozar.

În ciuda faptului că istoria vieții Ariei este una dramatică, personajul este unul puternic, care oferă cititorilor un sentiment tonic. De altfel, în romanul său, Nazanine Hozar conferă numelor unora dintre personaje o semnificație simbolică.

Aria este numele pe care orfana îl primește de la Behrouz, șoferul militar care o găsește, un nume masculin care face referire la întreg poporul iranian. Totodată, după cum explică autoarea romanului într-un interviu pentru CBC Canada, numele personajului are o legătură și cu muzica, mai exact cu acele piese muzicale compuse pentru o singură voce – ca și când personajul Aria ar descrie prin vocea sa drama întregului popor iranian.

Aria este purtată de evenimente în mai multe familii și este crescută de mai multe mame. Văduva bogată Fereshteh îi poate oferi o educație și stabilitate, dar relația emoțională cu Aria este una limitată, fapt sugerat și de nume. Tânăra alege să îi spună „Mana” și nu „Mama”, ca o aluzie la faptul că legătura lor sufletească nu poate merge mai departe.

„Numele unui personaj e foarte important”, spune Nazanine Hozar, iar ca dovadă a acestui fapt este și ultimul personaj care apare în carte, fiica Ariei, Ghermez, adică Roșu, culoarea interzisă de regim, care putea duce la arestarea femeii care o purta.

Aproape fiecare personaj al romanului are un secret, ascunde ceva de guvern sau față de sine însuși și sfârșește prin a fugi de ambele. Planul personal ale vieții și cel politic sunt strâns legate între ele, iar personajele trăiesc frământări intense, la fel ca națiunea însăși.

În interviul pentru CBC Canada, Nazanine Hozar mărturisește că ceea ce-și dorește de la cititorii Ariei este să reacționeze empatic cu oamenii din Orientul Mijlociu, pentru că drame precum cele descrise în roman se pot întâmpla oriunde pe fața pământului.