Antologia Nebula 2012Tryce mi‑a aruncat o privire aspră, furioasă.

  

— Nu‑mi vorbi mie astfel. Oi fi fiind eu o Copilă Nesăbuită, dar sunt Regina.

Şi‑a îngăduit un moment de pauză, în care să‑şi recapete calmul.

— Ajunge cu pălăvrăgeala. Dă‑mi vraja pe care ţi‑am cerut‑o.

Tryce mă invoca în toate momentele oficiale, la care eram martoră din trupul câte unei servitoare căzute în dizgraţie sau al câte unei zămislitoare ajunse la capătul puterilor. Am luat parte la toate cele patru ceremonii în timpul cărora, înveşmântată în albastrul regal, i le‑a arătat soarelui pe fiicele ei nou venite pe lume: patru pachete mici, cu înveliş verde, născute, toate, chiar din trupul reginei. M‑am simţit îngreţoşată, dar am păstrat tăcerea.

(…)

Când am văzut‑o ultima oară, m‑a invocat cuprinsă de panică. Stătea în picioare, într‑o încăpere necunoscută, cu pereţii de piatră goi şi cu vântul tăios pătrunzând prin crăpăturile ferestrelor. Sângele altcuiva îi păta roba.

— Surorile mele m‑au trădat! mi s‑a plâns. Le‑au spus femeilor din fâneţe că‑ncerc să le preschimb în zămislitoare şi au condus revolta lor împotriva castelului. O mie de femei în marş! Am fost nevoită să le măcelăresc pe toate. Pe Darnisha am bănuit‑o tot timpul. Dar Peni părea mulţumită să se lase condusă. Toamna trecută a născut un copil din propriul ei trup. E adevărat c‑a fost un vierme, dar următorul ar fi putut fi fată. Spunea că vrea să‑ncerce!

— Ăla e sângele lor? Şi‑a întins mâinile înroşite şi s‑a holbat cu jale la ele, ca şi cum n‑ar fi făcut parte din fiinţa ei.

— Gudrin le ajuta. A trebuit să‑l sfărâm până n‑au mai rămas decât beţe. Probabil c‑au aruncat vreo vrajă asupra lui. Nu‑mi pot imagina…

Vocea a început să‑i tremure. Am aşteptat, oferindu‑i un moment în care să‑şi domolească purtarea nedemnă.

— S‑ar părea că ai reuşit să fii stăpână pe situaţie, am spus. O regină trebuie să facă din când în când faţă unor astfel de lucruri. Important e să nu‑ţi trădezi nicio slăbiciune în faţa curtencelor tale.

— Nu înţelegi! Lucrurile stau mult mai rău. În timp ce noi, femeile, ne luptam, năvălitorii au atacat Câmpiile Încălzite sub Cerul Liber. Au luat în stăpânire jumătate din Ţinut. Rezistăm în Castelul Unde Flutură Speranța, dar n‑o să‑i putem respinge la nesfârşit. Doar câteva săptămâni, cel mult. Le‑am spus că asta o să se‑ntâmple! Avem nevoie de mai multe fiice care să ne apere! Dar ele nu vor să m‑asculte!

fragment din

DOAMNA CARE‑A CULES FLORI ROŞII SUB FEREASTRA REGINEI

de Rachel Swirsky,

Premiul Nebula pentru nuvelă,

text apărut în Antologia Nebula 2012