Pasărea Domnului e gata de lansare. Duminică, în Centrul Vechi

DUMINICĂ de la 14.00:

Editura Trei lansează în cosmos

Pasărea Domnului de Mary Doria Russell.

Invitați la numărătoarea inversă de la Târgul de SF & F ”Final Frontier” din Centrul Vechi:

Liviu Radu, Bogdan Perdivară – traducator, Ionuţ Bănuţă – ilustraţie copertă, Mihai-Dan Pavelescu – coordonator colecţia Epsilon Science Fiction

Aflați din fragmentul de mai jos de unde începe toată tărășenia:

Era, în cea mai mare parte, o interpretare vocală. Exista un acompaniament de percuţie şi posibil instrumente de suflat, dar era greu de spus — încă era mult bruiaj, deşi Jimmy filtrase o parte. Şi era, incontestabil, de pe altă planetă. Timbrele vocilor, armoniile erau pur şi simplu diferite, într‑un mod pe care Jimmy nu‑l putea descrie în cuvinte.

— Vă pot arăta semnături sonore care să pună grafic în evidenţă diferenţele dintre vocile lor şi ale noastre, le spuse, cam în felul în care se poate vedea că o vioară sună altfel decât o trompetă. Nu ştiu cum să zic altfel.

— Ştiu că nu e ştiinţific, dar poţi, pur şi simplu, să‑ţi dai seama, îşi arătă acordul Anne, ridicând din umeri. E ca şi cum ai diferenţia vocea Arethei Franklin de oricare alta, dintr‑o singură notă. E pur şi simplu diferit.

Ascultară fragmentul muzical de la început, în repetate rânduri, nemulţumiţi de fiecare dată când semnalul se transforma în fâşâieli exact când arhitectura muzicală devenea minunată. Apoi, după a treia audiţie, Anne zise:

— OK. Ce putem spune despre ei? Cântă în grupuri şi au un solist. Deci au organizare socială. Putem presupune că respiră aer fiindcă muzica lor se aude aşa?

— Putem presupune că au un fel de atmosferă care propagă undele sonore, zise George, dar nu neapărat una pe care s‑o putem respira noi.

— Au deci chestii precum plămâni şi guri, pot controla aerul expirat, sau ce respiră, continuă Anne cu lista.

— Şi pot să audă, altfel cântatul nu ar avea sens, corect? zise Jimmy.

— Limba nu‑mi sună tonal, zise Emilio, dar e greu de spus atunci când se cântă. Există o structură a frazării. Există consoane şi vocale, plus ceva în gâtlej, de tipul ocluzivelor glotale.

Nu‑i trecu prin cap să se întrebe dacă aveau gâtlej.