„Deseori avem sentimentul că suntem dispersați sau că suntem rupți de noi înșine. Viața noastră, în forma ei modernă, întreține cu mare succes aceste sentimente prin accelerarea existenței noastre și prin dispersarea atenției, pe care ni le impune. Rămânem uimiți când ne dăm seama cât de absenți suntem adesea din noi înșine”, explică psihiatrul și psihoterapeutul Cristophe André în cea mai recentă carte a sa, 3 Minute de meditație, publicată de curând la Editura Trei.
Unul dintre primii specialiști care au introdus tehnica meditației în psihoterapie își îndeamnă cititorii să se oprească din când în când și să se bucure de beneficiile unei practici care îi va ajuta pe toți să ducă o existență mai conectată la momentul prezent, la propria persoană și la cei din jur. El explică faptul că nu este vorba despre a fi centrați tot timpul pe sine, „precum ipohondrii veșnic atenți la semnalele sonore ale corpului lor sau narcisicii permanent preocupați de imaginea lor”, ci mai degrabă despre a ne comporta „ca niște ființe umane care se respectă și să ne găsim mereu timp pentru a ne opri, a ne asculta și a ne înțelege pe noi înșine.”
Una dintre problemele cu care ne confruntăm, după cum observă chiar el, în fața multor sarcini de peste zi sau în fața unor situații tensionate și care reflectă această deconectare de noi înșine, se regăsește în diferența dintre a răspunde și a reacționa.
Distincția dintre cele două este distincția între stres și confort, între a lua decizii și a lăsa evenimentele sau solicitările exterioare să decidă pentru noi.
„Societatea în care trăim ne incită cu prea mare generozitate să reacționăm rapid, fără să ne gândim prea mult. Este o societate care promovează reactivitatea ca pe o calitate, ca pe o virtute; e bun cel care reacționează repede la cerințele noastre! Dar reactivitatea nu este o virtute! Așa se face că, atunci când medităm, avem grijă să facem deosebirea între a răspunde și a reacționa. A reacționa înseamnă să te comporți precum o gânganie sau precum câinele lui Pavlov: sunt stimulat, reacționez automat, fără să mă gândesc”. A răspunde, pe de altă parte, explică autorul, înseamnă să examinezi ce se întâmplă, să înțelegi ce se cere de la tine și să decizi care este cea mai bună atitudine de adoptat, în momentul prezent. Lucrurile sunt foarte simple, mai ales dacă lăsăm deoparte o presiune pe care, de multe ori, noi o exercităm asupra noastră, fără ca ea să existe cu adevărat în exterior. De aceea, în exercițiul din cartea „3 Minute de meditație”, el propune cititorilor, pentru a evalua corect o situație, să răspundă la câteva întrebări:
- Chiar sunteți obligați să reacționați imediat la acest e-mail, la acest SMS, la acest apel telefonic?
- Chiar sunteți obligați să vă hotărâți acum să cumpărați acest obiect scump (doar pentru că vânzătorul vă presează)?
- Chiar sunteți obligați să vă exprimați părerea sau să luați o decizie, pe moment, în ceea ce privește această problemă atât de complicată?
„Nu… cel mai adesea, nu sunteți obligați să reacționați atât de repede” și, mai mult, el ne sfătuiește ca în timpul conștientizării acestor răspunsuri, pe lângă să ne rezervăm timpul necesar pentru a decide, să „nu mai contribuim și noi la sporirea acestei poluări de accelerări inutile, să nu participăm la această epidemie de sarcini urgente și să le acordăm timp și interlocutorilor noștri, să le permitem și lor să reflecteze, mai degrabă decât să reacționeze. Ne vom face un bine și vom face un bine și acestei lumi atât de frumoase și uneori atât de nebune.”, încheie autorul cărții 3 Minute de meditație, publicată la Editura Trei.
Leave a Reply