În Despre timp. O istorie a civilizației în douăsprezece ceasuri, o carte spectaculoasă și complexă publicată de Editura Trei, David Rooney povestește, în 12 capitole concise, istoria măsurării timpului și a civilizației. Descoperim astfel cele mai importante invenții din istoria orologeriei, de la ceasurile medievale cu apă la clepsidrele renascentiste și de la marcajele temporale de bursă la sateliții aflați pe orbita Pământului. Aflăm cum ceasurile i-au ajutat pe oameni să navigheze de la un capăt la altul al lumii și să clădească imperii, dar i-au și dus uneori în pragul distrugerii.

„Extrem de inteligentă, cu nenumărate motive de fascinație pe fiecare pagină.“ – The New York Times

Măsurarea timpului a fost dintotdeauna esențială pentru civilizația umană. Dar deși ținem ochii pe ceas în fiecare zi, suntem oare conștienți de puterea pe care au dat-o ceasurile guvernelor, comandanților militari și șefilor de companii și cum ne-au modelat ele viețile și lumea?

„Un volum fascinant despre ce simbolizează ceasurile și ce spun ele despre noi.“ – Wall Street Journal

Fiecare dintre cele 12 capitole ale volumului Despre timp este organizat în jurul unei teme ample — virtute, rezistență, cunoaștere, identitate, război etc. David Rooney, fost custode al departamentului dedicat măsurării timpului la Royal Observatory din Greenwich, debutează editorial cu acest studiu amplu despre modul în care măsurarea timpului a modelat istoria. Începând cu primul cadran solar al orașului montat în Roma antică în 263 î.Hr., Rooney susține că ceasurile au fost folosite pentru a controla comportamentul oamenilor și a asigura puterea. De exemplu, Ceasul Bursei din Amsterdam, construit în 1611, care a contribuit la „nașterea capitalismului modern” prin sunetul „orelor de tranzacționare scurte și fixe” ale orașului, ceea ce a crescut volumul comerțului și a contribuit la menținerea prețurilor echitabile.

„O carte de-a dreptul impresionantă, cea mai bună lucrare de istorie pe care am citit-o în ultima vreme.“ – Jerry Brotton

Dezvoltarea și comercializarea unor ceasuri din ce în ce mai precise nu au fost niciodată neutre din punct de vedere politic, susține Rooney. Standardizarea timpului la sfârșitul secolului al XIX-lea nu numai că a permis coordonarea orarelor feroviare și a piețelor financiare, ci a permis și aplicarea legilor care limitau orele în care puburile și barurile puteau vinde alcool.

Celebrul industriaș american Henry Ford a fost fascinat de ceasuri și orologie și nu este greu de înțeles cum împletirea complicată a pieselor mecanice interdependente ar putea forma un șablon pentru propriile fabrici. Compania lui Ford a lansat tipul de producţie cunoscut sub numele de „fordism“ – producţia de masă a componentelor repetabile confecţionate cu ajutorul maşinilor-unelte – şi a găsit cea mai eficientă încadrare în liniile mobile de asamblare, în care produsul se deplasează, iar muncitorul stă pe loc. Invenția lui Ford a fost desăvârșită de centrele de livrare Amazon, care reprezintă cea mai tulburătoare culme a acestei manii pentru eficiența hiper-reglementată.

„Nu este doar o încântare pentru ceasornicar, ci și o meditație ingenioasă asupra naturii și simbolismului măsurării timpului în sine.“ – Richard Holmes

David Rooney este istoric al tehnologiei și fost custode al departamentului dedicat măsurării timpului la Royal Observatory din Greenwich. Este implicat în administrarea a trei instituții de orologerie, inclusiv cel mai vechi muzeu al ceasurilor, și locuiește la Londra, aproape de meridianul Greenwich. A mai publicat și Spaces of Congestion and Traffic: Politics and Technologies in Twentieth-Century London, Mathematics: How It Shaped Our World și Ruth Belville: The Greenwich Time Lady.