Cu toții ne aflăm uneori în situații în care trebuie să fim politicoși, cum ar fi indicarea drumului unui șofer rătăcit. Recomandările profesionale, însă, trebuie să fie oferite cu mai mare atenție.

Dileme etice_17mm

Cu toate că pronunțarea unor sfaturi scurte sau informale îi poate face pe psihologi să se simtă mai importanți sau mai utili, acest lucru poate fi derutant sau chiar dăunător. Strategiile de integrare pot include exprimarea interesului și/sau grijii față de ceilalți în alte moduri decât oferirea de sfaturi, cum ar fi:

  • oferirea recomandării de a face o programare la un coleg specialist,
  • informarea celui care întreabă, că asemenea lucruri au nevoie de evaluări mai detaliate din partea unui specialist imparțial,
  • și/sau distincția dintre sfaturi cu privire la proces sau, mai exact, furnizarea de informații cu privire la diferite strategii de rezolvare a unor probleme, respectiv sfaturi cu privire la fondul problemei, adică furnizarea de informații despre diferite soluții la diferite probleme.

Anderson și Handelsman (2010) au afirmat că sfaturile cu privire la proces sunt de obicei mai compatibile cu o atitudine psihoterapeutică de bună calitate. Să considerăm exemplul următor:

Un psiholog care lucra în cadrul unui centru medical a fost abordat de către o altă angajată a centrului, care dorea un mic sfat în legătură cu fiica ei:

„Fiica mea m‑a amenințat că se sinucide. Adolescenții fac de multe ori asta. Mă gândesc că nu e mare lucru, nu‑i așa?“

Psihologul i‑a răspuns că ar putea fi lucru mare și că ar fi o idee bună ca angajata să o ducă pe fiica sa la o evaluare.

Psihologul nu a emis o opinie cu privire la fondul unei probleme atât de importante, doar pe baza comentariului scurt aruncat pe coridorul spitalului de către angajată. Faptul că angajata respectivă își punea o întrebare de o asemenea importanță și se aștepta la un răspuns rapid, era în sine o cauză de îngrijorare. Psihologul ar fi preferat să o liniștească, dar realizând gravitatea potențială a situației, a înțeles că ar fi riscat s‑o jignească pe mamă prin intensitatea răspunsului său.

Principiul binelui public i‑a influențat decizia de a‑i da de înțeles mamei respective că problema pe care o prezenta ea trebuia luată în serios. În același timp, însă, el și‑a integrat obligațiile profesionale cu propriile sentimente de compasiune oferindu‑i femeii, pe un ton cald al vocii, mesajul său, și asigurând‑se că nu mai este nimeni altcineva în preajmă; de asemenea, el s‑a oferit să îi recomande și un specialist.

Fragment din Dileme etice în psihoterapie. Abordări pozitive ale procesului decizional