Încercările lui Fromm de a se rupe de iubirea adoratoare a mamei au durat mult și au fost dureroase dintr-o serie de motive.

Arta de a iubi

În 1922, după ce a renunțat la iubita din acel moment, care avea să înnoade o relație cu prietenul său din copilărie, Leo Löwenthal, Fromm a întâlnit-o pe Frieda Reichmann, o psihiatră cu 11 ani mai mare decât el, care era în formare pentru a deveni și psihanalistă. Împreună cu ea, au creat un mic sanatoriu psihoterapeutic în Heidelberg, ce-a funcționat între 1924 și 1928. Ideea era ca toți pacienii care intrau pe ușa micului sanatoriu de pe Mönchhofstrasse nr. 15 să ajungă să se elibereze de inhibițiile sexuale cu ajutorul psihoterapiei practicate pe divanul psihanalitic. Dar pentru a realiza acest deziderat, fiecare angajat din acea instituție trebuie să aibă parte de o psihanaliză. Fromm s-a îndrăgosit de analista sa (Frieda însăși) și s-a căsătorit cu ea în 1926, în urma iubirii transferențiale născute în cadrul terapiei. Mariajul s-a încheiat însă repede, în 1928, deși Fromm a refuzat să accepte această realitate. La acel moment, nu s-a încumetat să divorțeze, ci dorea doar să se distanțeze de consoarta sa. Din 1928, a studiat la Berlin pentru a deveni, el însuși, psihanalist. În 1930, și-a deschis un cabinet psihoterapeutic și a început să lucreze la Institutul de Studii Sociale din Frankfurt.

Fragment din postfața lui Rainer Funk la cartea lui Erich Fromm, Arta de a iubi

La scurt timp după aceea, în 1931, Fromm s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Rezultatul: a trebuit să se interneze într-un sanatoriu elevețian, la Davos, rupând astfel toate contactele personale. Prieten comun al lui Fromm și Reichmann, Georg Groddeck din Baden-Baden l-a sfătuit pe Erich să divorțeze de Frieda. El considera că acea îmbolnăvire semnifica, inconștient, dorința lui de a se separa de soția lui. Oricum, acest incident demonstrează faptul că apropiații culpului își dădeau seama de necesitatea divorțului.

Într-adevăr, boala l-a despărțit pe Fromm de Frieda. Când s-a înzdrăvenit suficient cât să poată călători, el a emigrat în aprilie 1934 în Statele Unite ale Americii. De altfel, nu putea să mai revină în Germania nazistă, unde, în calitate de membru al Institutului de Studii Sociale de la Frankfurt, ar fi fost persecutat. La New York, a intrat într-o relație amoroasă cu Karen Horney [v. fotografia de deschidere], care era cu 15 ani mai mare. Legătura lor nu s-a materializat într-o căsătorie, dar a depășit cu mult granițele intereselor profesionale comune. De câte ori, Fromm părăsea New York-ul, Karen Horney îl însoțea în voiajele sale. Ambii sunt cunoscuți pentru a fi revizuit psihanaliza în puncte esențiale. Dar trebuie precizat că Horney era o parteneră ambițioasă și că relația nu era lipsită de rivalități.

Legătura cu Karen Horeny a ținut până în 1941. Destrămarea aceste relații a coincis cu o dispută pasională, care a condus și la divizarea societății psihanalitice americane, unitare până la acel moment. Odată cu volumul său Fuga de libertate, Fromm a devenit nu doar un cercetător recunoscut, dar și un autor și un vorbitor extrem de popular. În acei ani, pe lângă practica psihoterapeutică din New York și pe lângă cursurile ținute la Columbia University și la New School for Social Research, Fromm mai preda și la Bennington College din Vermont.

După ruptura de Karen Horney, Fromm a cunoscut-o, peste un timp, pe Henny Gurland, care era de vârsta sa și care fugise din Franța înainte de invazia nazistă. Ea plecase alături de Walter Benjamin, care s-a sinucis atunci când ei ajunseseră la granița spaniolă. Fromm s-a căsătorit în 1944 cu Gurland, o fotojurnalistă profesionistă de origine germană.