Aşa-i că şi pe tine te-a intrigat titlul acesta? Sunt situaţii în viaţa de părinte în care parcă nu mai vrei să auzi nici un sfat academic și rece, care parcă în toate situaţiile posibile funcţionează, numai în cazul copilului tău nu!

Cele 10 lecţii pe care nu le poţi învăţa de la medici despre cum să creşti un copil cu ADHD, spre deosebire de toate sfaturile şi teoriile pe care cu siguranţă le-ai încercat până în prezent, sunt lecţii simple şi uşor de pus în practică tocmai pentru că se referă la situaţii cotidiene, la lucruri pe care le faci deja. Cartea psihologului Vincent J. Monastra îţi oferă însă şi structura, planificarea necesară fără de care te vei rătăci.

Oare de câte ori nu ţi-ai spus şi tu: gata, de mâine dimineaţă voi face împreună cu puştiul meu asta şi asta şi sigur până în weekend se vor vedea schimbări. Însă, cum socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, zilele trec iar tehnicile pe care vrei să le aplici copilului tău diagnosticat cu ADHD îşi pierd ciclicitatea şi totul alunecă în programul haotic şi supraîncărcat cu care ne luptăm fiecare dintre noi zilnic. Capitolul Vă veţi rătăci fără un plan de lecţie este scris tocmai pentru astfel de situaţii, pentru astfel de părinţi.

Toate celelalte capitole mi s-au părut a fi la fel de interesante, la fel de nonconformiste în abordare şi totodată fireşti în discuţia despre pacient şi viaţa unei familii care are un copil cu ADHD:

  • problema medicaţiei,
  • abordarea genetică a diagnosticului (luând povara vinei de pe umerii părinţilor),
  • demontarea mitului atât de răspândit conforma căruia toată lumea are un pic de ADHD,
  • tehnici de control emoţional prin care părinţii pot relaţiona cu temperamentul moştenit al copilului sau
  • o temă care le preocupă toate mămicile din lume, fie că au au sau nu un copil cu ADHD – problema nutriţiei şi influenţa sa asupra performanţelor intelectuale şi comportamentale ale copiilor noştri.

Însă, dincolo de toate acestea, cartea de faţă are aproape douăzeci de pagini dedicate nu copilului, ci ţie, adultul devenit părinte şi care, în tot amalgamul de vinovăţie, disperare, tehnici şi tratamente aplicate a uitat că a avut odată vise, speranţe, proiecţii ale unei vieţi de familie ideale, ruptă parcă din reclamele tv.

Fragment din recenzia publicată de site-ul TotulDespreMame.