Odinioară, în Tibet a existat un faimos lama numit Drom.

Într-o zi, Drom a zărit un om învârtindu-se în jurul unei racle. „Să te învârţi în jurul unei racle este un lucru bun“, a zis. „Practica însă este şi mai bună.“

Omul s-a gândit: „Atunci, citirea unei cărţi sfinte va fi bună“.

Aşa a făcut, iar într-o bună zi, pe când citea, Drom l-a văzut şi i-a zis: „A citi o carte sfântă este un lucru bun; practica este însă şi mai bună“.

Omul şi-a zis: „Nici asta nu pare să fie de ajuns. Atunci, dacă meditez, cu siguranţă aceasta va însemna practică“. Drom l-a zărit meditând şi i-a spus: „Meditaţia este bună; practica este însă şi mai bună“.

Omul a fost uimit şi a întrebat: „Cum se practică?“.

Drom a răspuns: „Nu fi ataşat de această viaţă; determină-ţi mintea să devină ea însăşi practica“.

Fragment din: 

Dalai Lama