Din fericire, Hugo are în camera lui un laptop.
Întrucât e weekend și n-am acces la computerele de la școală, am să risc să-mi verific e-mailul. Deschid repede laptopul și găsesc ceva ce mi-a trimis Rhiannon cu doar zece minute în urmă:
A,
Sper că a mers bine ieri. Chiar acum am sunat la ea și nu era nimeni acasă — crezi că s-au dus să ceară ajutor? Vreau să iau asta ca pe un semn bun.
Între timp, iată un link pe care trebuie să-l vezi.
Treaba a scăpat de sub control.
Unde ești azi?
R
Dau click pe linkul de sub iniţiala ei și ajung la pagina de internet a unui tabloid important din Baltimore. Titlul anunţă zgomotos:
DIAVOLUL PRINTRE NOI!
E povestea lui Nathan, dar nu e doar povestea lui Nathan. De data asta, mai sunt cinci sau șase oameni din zonă care pretind că au fost posedaţi de diavol. Spre marea mea ușurare, niciunul în afară de Nathan nu-mi este cunoscut. Toţi sunt mai mari ca mine. Cei mai mulţi pretind că au fost posedaţi mult mai mult timp decât o singură zi.
M-aș fi așteptat ca semnatara articolului să fie mai sceptică, dar ea înghite poveștile fără simţ critic. Ba chiar face referire și la alte povești de posedare demonică — criminali în serie care au pretins că au fost sub influenţa forţelor satanice, politicieni și predicatori care au fost prinși în situaţii compromiţătoare și au spus că ceva foarte neobișnuit ar fi pus stăpânire pe ei. Toate sună foarte convenabil.
Trec repede numele lui Nathan printr-un motor de căutare și găsesc și alte articole. Se pare că povestea se întinde. Nu doar în presa tabloidă și pe bloguri, ci și în comunitatea evanghelică.
În toate articolele este citată o singură persoană. În esenţă, spune de fiecare dată același lucru:
„N-am nicio îndoială că acestea sunt cazuri de posedare demonică“, spune reverendul Anderson Poole, care l-a consiliat pe Daldry. „Acestea sunt exemple de manual. Diavolul e nimic dacă nu e previzibil. Aceste posedări n-ar trebui să constituie o surpriză. Noi, ca societate, am lăsat ușa larg dechisă. De ce n-ar intra diavolul?“
Oamenii chiar cred acest lucru. Articolele și comentariile de pe bloguri sunt cu duiumul — toate de la oameni care văd lucrarea diavolului.
Deși ar trebui să știu mai bine în ce mă bag, îi scriu repede un e-mail lui Nathan.
Nu sunt diavolul.
Îl expediez, dar asta nu mă face să mă simt mai bine.
Leave a Reply