Exercitii practiceÎn 1928, rusoaica Bluma Zeigarnik, care lucra la Berlin sub conducerea psihologului Kurt Lewin, a arătat că ne amintim mai bine ceea ce este neîncheiat, decât ceea ce este terminat.

„Uităm” ceea ce a fost încheiat, îl „aşezăm” într-un colţ al memoriei şi nu ne mai gândim la el. Dimpotrivă, ne amintim de o sarcină întreruptă sau neîncheiată, ea continuă să ne macine, să fie analizată întruna, să ne umble prin minte vreme de luni şi de ani întregi. Ne amintim şi de doliurile nefăcute şi încercăm să refacem istoria trecutului. Acest efect chinuitor al sarcinilor neîncheiate este cunoscut azi sub numele de efectul Zeigarnik. În mod concret, o sarcină neîncheiată, un doliu nefăcut – la ce se referă aceste lucruri? Cum am mai spus, se referă la un număr până la urmă destul de restrâns de situaţii inacceptabile: o moarte, o trădare, o sinucidere, un jaf, un viol, un incest, ani de închisoare pentru datorii sau crimă, o şedere într-un spital psihiatric… Dificultatea este că trebuie să facem doliul în numele generaţiilor care ne-au precedat, să închidem trecutul, să îl îngropăm, atunci când actele respective sunt insuportabile. Şi atunci? Ce aţi putea face ca să opriţi această continuă repetare şi să luaţi viaţa de la capăt? Cum să închideţi sistemul? Aceasta depinde de fiecare dintre voi şi de ce anume s-a întâmplat. Puteţi ierta, bineînţeles, dar nu este singura soluţie. Există şi altele, care sunt acte simbolice. Important este să faceţi ceva.

  • Françoise Dolto, de exemplu, te punea să scrii pe foi de hârtie ce nu mergea, apoi hârtia era îngropată în cimitir sau arsă pentru a termina cu trecutul.
  • Sau poţi să cânţi un cântec de leagăn pentru a închide o tensiune legată de moartea unui copil survenită în urmă cu secole, pe vremea cruciadelor.
  • Sau să sădeşti un arbust sau o plantă la o cotitură a drumului pentru cineva la care ai ţinut.
  • Sau chiar să cedezi o parte dintr-o moştenire pe care ai primit-o pe nedrept.

Nu există o reţetă miraculoasă. Este rândul vostru să inventaţi, cu propriile voastre mijloace, reacţia care vă va conveni. Veţi vedea, de multe ori răspunsul se iveşte pe neaşteptate, evident şi inevitabil.

Fragment din Exerciții practice de psihogenealogie, de A. Schutzenberger