Editura Trei si Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT) va invita sambata 3 octombrie, ora 16.00, la evenimentul de lansare a cartii Simbioza si autonomie.Trauma si iubire dincolo de complicatiile simbiotice de Franz Ruppert, celebru specialist in psihoterapia traumei si creator al metodei ”explorării intenției”.
Lansarea va avea loc in prezenta autorului la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei (Sos. Panduri nr. 90, Amfiteatrul “Constantin Radulescu-Motru”) de la Universitatea din Bucuresti in cadrul Conferintei Internationale de Psihotraumatologie 2015. Despre inedita carte vor vorbi, pe langa Franz Ruppert, Diana Vasile, presedinta ISTT si Victor Popescu, redactor la Editura Trei.
Mai multe informatii despre Conferinta Internationala de Psihotraumatologie desfasurata in Bucuresti in zilele de 3 – 4 octombrie 2015 aflati aici.
***
Preview din volumul SIMBIOZĂ ȘI AUTONOMIE:
De ce tocmai acei copii care au fost cel mai neglijaţi, bătuţi, abuzaţi şi umiliţi de părinţii lor sunt cel mai puţin în stare să se delimiteze interior de aceşti părinţi?
Răspunsul la această întrebare a apărut pe măsură ce am fost capabil să înţeleg mai bine că până şi procesul simbiotic iniţial dintre mamă şi copil poate deveni o traumă primară pentru copil. Această traumă primară provoacă un prim clivaj timpuriu în viaţa psihică a unui copil.
Am numit acest proces „traumă simbiotică“. Întrucât o „traumă simbiotică“ determină un clivaj psihic atât de timpuriu în dezvoltarea unui copil, acesta pierde legătura cu impulsurile sale vitale originare şi îşi abate o mare parte a atenţiei de la sine însuşi către exterior şi către alţi oameni. Prin urmare, nu îşi poate forma o identitate proprie, bazată pe sine însuşi. Individul rămâne toată viaţa dependent de cineva şi se cufundă şi mai mult în complicaţii simbiotice. Chiar şi adultul este direcţionat în adâncul lui de anxietăţile din copilărie.
Dacă trauma simbiotică este recunoscută în semnificaţia fundamentală pe care o are în întreaga dezvoltare psihică a unui individ, toate celelalte probleme sufleteşti care decurg din ea devin mult mai bine explicabile. Ca indivizi traumatizaţi şi cu tulburări de ataşament, putem lucra la propria noastră vindecare interioară abia dacă suntem în stare să recunoaştem cine suntem cu adevărat noi înşine. Abia după travaliul terapeutic asupra integrării clivajului originar pot fi depăşite toate celelalte traume care eventual au fost trăite. Complicaţiile simbiotice distructive pot deveni treptat relaţii simbiotice constructive, iar pseudoautonomia se poate transforma în autonomie autentică. În acest fel, efectul travaliului terapeutic se poate prelungi, şi anume nu prin hrănirea nevoilor simbiotice de dependenţă, ci prin sprijinirea dezvoltării autonomiei individului.
Întregul proces de cunoaştere de până acum, pe care l-am descris aici pe scurt, a fost însoţit de metoda constelaţiilor, pe care o folosesc în munca mea. Am început prin a acumula experienţă în domeniul „constelaţiilor familiale“, aşa cum sunt abordate de fondatorul lor, Bert Hellinger. Cu toate acestea, pe măsură ce am obţinut mai multă înţelegere asupra proceselor psihice elementare ale „ataşamentului“ şi „traumei“, mi‑a devenit din ce în ce mai clar că trebuie să îmi găsesc propria cale de a lucra terapeutic folosind metoda constelaţiilor. Forma constelaţiilor cu care lucrez preponderent astăzi am numit‑o „constelaţie traumatică“. În contextul unui nou concept referitor la trauma simbiotică, am dezvoltat încă o nouă variantă a lucrului cu constelaţiile, pe care am numit‑o „constelarea intenţiei“ (mai nou tehnica poartă numele de ”explorare a intenției” – n. red.). Această nouă metodă şi posibilităţile de aplicare a ei vor fi descrise în această carte pentru prima dată detaliat.
Leave a Reply