Interviu realizat de jurnalistul Cristian Pătrășconiu

Cristian Pătrășconiu: Bună ziua! Este o mare onoare să mă aflu în dialog cu dr. Sharon Moalem. Vă mulțumesc că ați acceptat această invitație de a participa la evenimentul Elefant Fest pentru o prezentare a uimitoarei dvs. cărți, „Jumătatea mai bună: despre superioritatea genetică a femeilor”. Permiteți-mi să vă întreb, domnule dr. Sharon Moalem, superioritatea genetică a femeii este o realitate pentru dumneavoastră. De ce o realitate și nu o interpretare?

Sharon Moalem: Ați pus o întrebare foarte bună. Acum 10 ani, pe când îmi definitivam pregătirea în domeniul medical și instruirea mea științifică, eram ca majoritatea colegilor mei: consideram că bărbații sunt mai puternici nu doar fizic, ci și din punct de vedere biologic. Și învățasem că motivul pentru care bărbații trăiesc mai puțin ține de comportamentul lor: nu merg la doctor, nu au o alimentație corectă. A fost nevoie de 10 ani de experiență ca să-mi schimb părerea și să descopăr această explicație genetică, să transform această întrebare sau ipoteză într-o concluzie. Și concluzia a fost că, oriunde te uiți în lume, orice specie analizezi, indiferent că e vorba de păsări, mamifere sau oameni, genul cu 2 cromozomi X va trăi mai mult și va fi avantajat din punct de vedere genetic. Iar pentru mine, cel mai mare șoc a fost că acest lucru este valabil inclusiv la alte specii unde nu e vorba de femele, căci la oameni femeile au XX, iar bărbații au, în mod normal XY, însă în cazul păsărilor, deci specii aviare, observăm opusul: masculii au echivalentul XX, numit ZZ și trăiesc mai mult decât femelele. Deci nu avem de-a face cu o superioritate genetică a genului feminin, ci cu o superioritate genetică a ființelor umane de sex feminin, a femeilor.

C.P.: Dacă femeile sunt superioare din punct de vedere genetic, asta înseamnă că bărbații sunt inferiori genetic, corect?

S.M.: Da. Aș considera, mai degrabă, că bărbații sunt cumva fragili din punct de vedere genetic sau biologic. Prin fragilitate, mă refer la faptul că, indiferent despre ce boală vorbim, fie că e vorba de cancer sau unele infecții, bărbații nu doar că se îmbolnăvesc de mai multe forme de cancer, dar și după ce primesc diagnosticul de cancer, nu reacționează la fel de bine din punct de vedere clinic, adică, în comparație cu femeile, vor muri mai mulți bărbați care primesc tratament. Au această fragilitate. Partea foarte dificil de înțeles este că, dacă bărbații sunt mai puternici din punct de vedere fizic, noi doi, de exemplu, avem mai multă forță în partea superioară a corpului, putem alerga mai repede sau arunca mai departe decât o femeie obișnuită, cum se face că, atunci când ne confruntăm cu provocările vieții, infecții, cancer, foamete, femeile întotdeauna le supraviețuiesc bărbaților? Așadar, consider că bărbații sunt mai fragili din punct de vedere biologic, ceea ce e contraintuitiv, ai tinde să crezi că dacă ai forță fizică, poți lupta mai bine cu cancerul, nu? Și se pare că aspectul biologic care le oferă bărbaților forță fizică, mai mult testosteron, cromozomul Y, de fapt îi predispune la afecțiuni oncologice și la a nu răspunde la fel de bine la tratament.

C.P.: Ați putea sau am putea scrie o carte la fel de interesantă ca a dvs. despre inferioritatea genetică a bărbatului?

S.M.: Da, însă aș numi-o fragilitate genetică și motivul, adică unul dintre motivele care m-au determinat să scriu această carte este că, dacă femeile au un avantaj când vine vorba de a supraviețui infectării cu Covid, fapt pe care acum îl cunoaștem, căci în orice țară din lume mor de două ori mai mulți bărbați din toate categoriile de vârstă, deci nu este vorba doar de bărbați mai în vârstă, și desigur, mai mulți bărbați se îmbolnăvesc de cancer, ce am putea învăța din biologia femeilor? Cum am putea studia biologia femeilor pentru a-i ajuta pe bărbați să depășească această fragilitate?

C.P.: De ce această superioritate genetică a femeii este o veste bună, chiar foarte bună, pentru bărbați?

S.M.: Tocmai din acest motiv, dacă putem accepta asta, căci mulți bărbați au o reținere în a accepta acest lucru, și nu spun că bărbații nu sunt la fel de buni ca femeile, ci doar că sunt mai fragili. Însă dacă putem accepta și înțelege asta, vom ajunge foarte repede la concluzia că bărbații au de fapt nevoie de mai multă îngrijire medicală. Băieții au nevoie de mai mult ajutor când vine vorba de unele dificultăți de învățare, de exemplu tulburări din spectrul autismului, unde raportul este de 4 băieți la o fată; orice tip de dificultate intelectuală apare aproape de două ori mai des la băieți decât la fete, așadar ce putem învăța din biologia feminină? Prin studierea femeilor, cred că putem obține cheia biologică și răspunsurile biologice care să-i ajute pe bărbați, la fel cum, dacă am studia bărbații, am putea folosi descoperirile pentru anumite afecțiuni medicale la care femeile sunt mai predispuse.

C.P.: Este această superioritate o veste proastă, în orice fel pentru bărbați?

S.M.: Nu, cred că pentru bărbați asta e o veste bună în toate privințele, și vă voi da un exemplu. Din nou despre Covid: încercăm să înțelegem de ce mor atâția bărbați. Mai întâi, s-a spus că motivul ar fi că bărbații fumează mai mult, fapt ce pare să nu fie adevărat. Apoi s-a spus că bărbații nu se spală pe mâini la fel de des. Din nou, acum știm că și dacă analizăm personalul medical, medici și asistente, mai multe femei se îmbolnăvesc de Covid în aceste situații, însă numărul bărbaților care își pierd viața este mai mare. Deci nu spălatul pe mâini, ci biologia face diferența. Pentru bărbați, vestea bună este că, cu cât începem să acceptăm că femeile ar putea să ne ofere răspunsurile, cu atât am putea trăi mai mult. 

C.P.: Faptul că superioritatea genetică a femeilor are implicații medicale este o realitate. Haideți să rezumăm și să accentuăm cele mai importante implicații sau consecințe medicale.

S.M.: Desigur. Ar trebui să începem cu una dintre cele mai, de fapt cu cea mai negativă consecință, care pare aproape să contrazică ceea ce spun. Și aceasta îl reprezintă bolile autoimune, artrită reumatoidă, scleroză multiplă, lupus, acestea sunt mult mai frecvente la femei. Dacă ne gândim la scleroză multiplă, raportul este de 4 femei la un bărbat care suferă de această afecțiune. Și asta ar putea părea, în primă fază, un contraargument pentru superioritatea genetică de care vorbeam, însă, de fapt, motivul este că sistemul imunitar al femeilor este foarte agresiv. Este foarte bun la a găsi afecțiuni oncologice ce s-ar putea ascunde în corpurile acestora. Partea proastă este că există însă o posibilitate mai mare ca aceste sisteme imunitare să atace propriul corp. Vă amintiți că, la începutul discuției, ați întrebat ce beneficii au bărbații? Și femeile pot beneficia de pe urma acestui lucru, dacă putem afla de ce celulele sistemului imunitar masculin sunt așa leneșe. Ele nu se atacă pe sine, nu își provoacă boli autoimune așa ușor ca în cazul femeilor, așa că dacă studiem autoimunitatea la bărbați, am putea descoperi noi căi și metode de cercetare care să ajute femeile. Dar în mod fundamental, dacă analizăm orice problemă biologică de supraviețuire, indiferent care este ea, dacă analizăm longevitatea, femeile fac aproape totul mai bine decât bărbații. Și vă voi mai da un exemplu simplu, pe care abia acum îl înțelegem, și anume distingerea culorilor. Avem cele două gene pe care le folosim pentru distingerea culorilor și care se află în cromozomul X, iar bărbații au un singur cromozom de acest fel, noi doi avem fiecare o pereche XY. Dacă ceva este în neregulă cu cromozomul nostru X care conține genele pentru distingerea culorilor, trecem de la a vedea lumea în aproximativ un milion de culori la 30.000 de culori, devenim daltoniști. 10 procente dintre bărbați sunt daltoniști, comparativ cu doar 0,1% dintre femei, iar motivul este că ele mai au un X suplimentar. Așadar, dacă un X nu funcționează pentru distingerea culorilor, femeile mai au un X pe care să-l folosească. Așa am înțeles, în ultimii 20, 30, 40 de ani, avantajul femeii, însă ce am descoperit acum este că fiecare femeie își folosește ambii cromozomi X pentru vedere. Pentru femei, acest lucru înseamnă că văd nu un milion, ci o sută de milioane de culori. Credem că cel puțin un sfert dintre femei pot face acest lucru, poate chiar mai mult. Deci bărbații și femeile nu doar că nu privesc lumea la fel, nu vedem nici măcar același spectru de culori. Așa că, pe măsură ce începem să studiem diferențele dintre bărbați și femei, începem să înțelegem că poate nu doar că nu vedem lumea la fel, poate organismele noastre nici măcar nu interacționează la fel și începem ușor, ușor să înțelegem că femeile au aceste puteri, iar întrebarea cea mare este: de ce? N-ar fi grozav ca și bărbații să se bucure de asta? Iar motivul este că, în biologie, există întotdeauna un compromis. Un sex primește XX, deci un X suplimentar, celălalt primește XY, deci de ce femeile și nu bărbații? Răspunsul este că, în general, femeile sunt mai atașate de copii decât bărbații. Așa că, în orice societate am analiza de-a lungul istoriei, femeile au avut întotdeauna mai multă grijă de copiii lor decât bărbații, iar supraviețuirea copiilor la începutul vieții depinde complet, din punct de vedere biologic, de mamă, pentru că mama, în majoritatea situațiilor de-a lungul istoriei, le oferă lapte. Așadar, în caz de infecții sau foamete, dacă mama copilului moare, cel mai probabil nici copilul nu va supraviețui. Și ceea ce descoperim în continuare se referă la rolul femeilor ca bunici. De exemplu, dacă un copil din Africa, unde s-a desfășurat o bună parte a acestei cercetări, are o bunică în viață, respectivul copil are șanse mult mai mari să ajungă la vârsta adultă decât dacă ar avea un bunic. Prin urmare, bunicile și capacitatea femeilor de a trăi mai mult și de nu mai putea face copii la menopauză, pentru a avea grijă de nepoți, este cu adevărat o modalitate de supraviețuire a speciei noastre. De aceea au primit femeile această putere genetică suplimentară.

C.P.: Pe de altă parte, superioritatea genetică a femeii are consecințe culturale? Am putea spune asta?

S.M.: Cred că are implicații imense. Dintr-o perspectivă a societății, multe țări, de exemplu, alocă fonduri mai mari pentru cercetarea cancerului de sân decât pentru cancerul de prostată. În prezent, în Regatul Unit, de exemplu, avem date conform cărora de două ori mai mulți bărbați se îmbolnăvesc de cancer de prostată comparativ cu femeile care suferă de cancer de sân, totuși se alocă mai mulți bani cancerului de sân. Nu spun că ar trebui să egalizăm totul, însă medicina cumva a dezamăgit bărbații în această direcție a oportunităților în care ar fi trebuit să ne concentrăm pe motivul pentru care bărbații sunt mai fragili.

Desigur, unele dintre implicațiile privind societatea și culturale au legătură cu ceea ce spuneam mai devreme despre distingerea culorilor. Pornim de la presupunerea că bărbații și femeile sunt la fel. Însă ceea ce spun este că, la nivel genetic, organele noastre au un gen. Creierul nostru are un gen. Din perspectivă genetică, creierele bărbaților și femeilor nu funcționează la fel, așa că fiecare avem abilități diferite. Este foarte important să beneficiem întotdeauna de egalitate, de potențialul unor șanse egale, însă este posibil să nu ne confruntăm întotdeauna cu rezultate egale și tindem să dăm vina pe gen când, de fapt, explicația ar putea fi de natură biologică sau genetică.

C.P.: O întrebare „provocatoare”: Dacă presupunem că între femei și bărbați există diferențe genetice, am putea spune că există și diferențe de ideologie? Este corect acest lucru?

S.M.: Cred că depinde de modul în care folosim aceste cunoștințe și vă dau exemplul explorării spațiale. În general, ne referim la profesii, iar domeniul explorării spațiale era considerat exclusiv masculin, pentru că bărbații sunt mai puternici fizic. Și această concepție este încă valabilă. Descoperim acum că posibila expunere la radiații în mediul spațial are efecte mult mai dăunătoare pentru bărbați, ceea ce înseamnă că poate, toți astronauții care se vor îmbarca pentru călătoria pe Marte ar trebui, de fapt, să fie femei, nu bărbați. Iar asta se bazează pe diferențe de natură biologică și este șocant, pentru că ne punem întrebarea: nu erau bărbații mai puternici?

Da, bărbații sunt mai puternici, dacă ne referim la forța fizică, însă pentru că în zilele noastre avem utilaje care preiau o bună parte din munca fizică pe care nu le aveam în trecut și dacă luăm în considerare importanța mediului, mediul spațial fiind extrem de dur, ajungem la posibilitatea de a lua o decizie în funcție de gen pentru că, cel mai probabil, oamenii care vor ajunge pe Marte și se vor întoarce vor fi femei, pentru că au capacitatea de a rezista mai bine decât bărbații într-un mediu dur care contribuie la dezvoltarea de afecțiuni oncologice, la degradarea corpului. Femeile fac față mult mai bine acestor medii dificile.

C.P.: Aceste aspecte, superioritatea genetică a femeii, sunt pentru dvs. simple, intuitive, sau reprezintă opusul perspectivei comune, clasice?

S.M: Cum spuneam la începutul discuției, nu a fost ceva intuitiv. A fost nevoie de 10 ani de experiență și în care am văzut opusul a ceea ce fusesem învățat în permanență, adică faptul că, în orice situație, băieții și bărbații nu făceau față atât de bine precum femeile. Și e mult mai ușor pentru cineva să nu țină cont de aceste diferențe când vine vorba de adulți, pentru că bărbații și femeile nu se comportă la fel, corect? Numărul bărbaților care se sinucid este mai mare, numărul bărbaților care beau și fumează este mai mare, bărbații își asumă mai mult riscuri și toate astea conduc la o sănătate precară, deci putem atribui comportamentului diferențele biologice, rata mai mare de supraviețuire a femeii. Pentru mine, ce a făcut diferența a fost să îngrijesc bebeluși foarte mici, bebeluși care nu beau, nu fumau și nu conduceau, nu-și asumau riscuri, și să îmi pun întrebarea: de ce dintre doi copii care se nasc în condiții egale, cel mai adesea fetele supraviețuiesc? Și oriunde ne-am uita în lume, sunt mai multe fete care ajung să își sărbătorească prima aniversare decât băieții. Odată ce înțelegem asta și înțelegem motivul genetic pe care îl explic în carte, devine evident și începi să te uiți în jurul tău și la experiențele tale personale și să-ți spui lucruri precum: acum înțeleg de ce soțul meu se îmbolnăvește pentru perioade mai lungi, nu doar cu referire la Covid, și cred că asta ne modifică puțin înțelegerea cu privire la diferențele de bază dintre genuri.

C.P.: Care sunt cei doi cromozomi care oferă femeii un avantaj categoric în termeni de supraviețuire? Cum i-ați caracteriza într-un mod sintetic?

S.M.: Avem, dacă ne gândim așa… întreaga noastră arhitectură este ADN și este cuprrinsă în 23 de volume, vă puteți gândi la ele ca la niște enciclopedii. Și unul dintre aceste volume, unul singur din cele 23 reprezintă genul cromozomilor, X sau Y. În cele 23 de volume avem 2 perechi, deci un total de 46 de enciclopedii. Bărbatul are XY, femeia are XX. Acum… care-i treaba cu X-ul suplimentar? Cred că asta este esența întrebării. Cromozomul X are, în mod special, dacă ne gândim la volumul de enciclopedii, instrucțiuni pentru  construirea și păstrarea creierului și pentru construirea și apărarea corpului cu ajutorul sistemului imunitar. Aceste două aspecte sunt esențiale pentru supraviețuirea noastră. O persoană care nu are un creier funcțional trăiește cu dificultate, și, fără sistem imunitar, aceasta nu poate supraviețui prea mult. Având aceste 2 volume, femeile au 1000 de gene suplimentare pentru a combate problemele vieții. Iar acest lucru reprezintă un avantaj imens. Înseamnă că, pentru fiecare bărbat care nu are această proprietate genetică suplimentară, dacă ceva este în neregulă cu aceste gene, atunci for suferi de un tip de deficiență. În exemplul dat mai devreme, bărbații vor fi daltoniști, femeile vor putea distinge culorile. Ceea ce descoperim nu este că femeile pot vedea culorile, ci că femeile au această putere extraordinară de a vedea o sută de milioane de culori, în timp ce bărbații văd una, în cel mai bun caz. Orice am moșteni, noi doi nu vom putea vedea niciodată potențialul de culori pe care o femeie îl poate vedea. Acest principiu funcționează pentru toate genele, femeile pot folosi aceste informații genetice suplimentare pentru a reacționa la problemele vieții și pentru a se descurca în cursul vieții. Ne ajută să înțelegem de ce 80% dintre persoanele care împlinesc 100 de ani sunt femei. 95% dintre persoanele care împlinesc 110 ani sunt femei. Viața e o cursă foarte lungă, provocatoare, dificilă, tristă, uneori fericită, iar faptul că doar femeile ajung la capătul ei îndepărtat se explică prin faptul că au această proprietate genetică suplimentară.

C.P.: Există riscuri ale superiorității genetice a femeilor? Există costuri?

S.M.: Da, există. Pe unele le-am menționat anterior, costul major este că, analizând femeile la nivel mondial, riscul lor de a dezvolta boli imune este mult mai crescut. Este un cost uriaș, majoritatea acestor boli nu scurtează viața, deci nu sunt fatale, însă au un nivel crescut de morbiditate, adică comportă riscuri foarte mari pentru sănătatea fizică și din nou, raportul de îmbolnăviri de scleroză multiplă este de 4 la 1 între femei și bărbați, pentru lupus este aproape de 10 ori mai mare pentru femei, tiroidita autoimună este de 20 de ori mai întâlnită la femei, așadar nu vorbim de valori mici. Și totuși, dacă comparăm un bărbat și o femeie care suferă amândoi de o boală autoimună, bărbatul nu răspunde la fel de bine ca femeia. Ceea ce ne demonstrează că, luând în considerare toate aspectele, bărbații tot gestionează mai greu boli autoimune sau cancerul și se luptă mai greu pentru supraviețuire, în general.

C.P.: Pandemia omoară mai mulți bărbați decât femei sau această afirmație nu este corectă?

S.M.: Este foarte corectă dacă ne referim la Covid-19, avem date solide din întreaga lume conform cărora raportul de decese este de 2 sau mai mulți bărbați la o femeie, iar acest lucru nu este valabil doar pentru bărbații cu vârste mai înaintate. Vedem același tipar la toate categoriile de vârstă analizate, de două ori mai mulți bărbați decât femei. Iar acest lucru nu este asociat cu comportamentul, cunoaștem faptul că nu este o urmare a modului în care se comportă bărbații, nu pentru că nu poartă mască sau nu se spală pe mâini sau pentru că-și asumă mai multe riscuri sau nu respectă indicațiile medicului sau ale autorităților de sănătate publică, ci pentru că bărbații sunt mai fragili din punct de vedere biologic și genetic. Covid-19 clarifică acest lucru și reprezintă previziunea de care aveam nevoie, întrucât am scris cartea înainte de pandemie și am menționat că, la următoarea izbucnire a unei pandemii, vom putea vedea, fără îndoială, cum femeile supraviețuiesc în comparație cu bărbații.

C.P.: Egalitatea dintre femei și bărbați este un mit sau este o necesitate, un scop în sine?

S.M.: Cred că depinde de modul în care definim egalitatea, dacă vorbim de egalitatea de șanse dintr-o societate, cred că este un obiectiv înalt, care avantajează ambele sexe. Însă din punct de vedere biologic, nu putem pune egalitate între femei și bărbați. Desigur, bărbații și femeile sunt mult mai asemănători între ei din perspectivă genetică, însă noi doi am putea avea mai multe în comun cu un cimpanzeu mascul din punct de vedere genetic, atât de fundamentale sunt diferențele. Femeile nu au cromozomul Y, fiecare organ și fiecare celulă a corpului au un gen. Este ca și cum ai compara o portocală și o pară, și am spune că toate sunt la fel. Sunt fructe, dar nu sunt la fel.

La fel se întâmplă și când aplici asta și încerci să înțelegi. Nu ne putem aștepta ca femeile să aibă forța fizică a bărbaților, corect? Există unele profesii care necesită mai multe abilități fizice în comparație cu altele, așa că vom vedea preponderent bărbați în respectivele situații. Și cred că dacă înțelegem faptul că suntem asemănători, dar fundamental diferiți din punct de vedere biologic, acest lucru ne va ajuta să evoluăm și ca societate.

C.P.: În aceste condiții, viitorul va aparține femeilor sau va aparține femeilor și bărbaților împreună, accentuând acest „împreună”?

S.M.: Cred și sper, și aceasta a fost speranța mea scriind cartea, că dacă vrem să avem un viitor, avem nevoie atât de bărbați, cât și de femei. Și pentru a avea cel mai de succes viitor posibil pentru umanitate, trebuie să începem să apreciem aceste diferențe. Bărbații trebuie să accepte că e posibil să fie fragili din punct de vedere biologic, iar noi să putem studia în mod liber ambele sexe și să ne ajutăm unii pe alții. Cred că acesta ar trebui să fie obiectivul care să ne aducă cel mai bun viitor posibil.

C.P.: Cum nu trebuie înțeleasă teoria pe care ne-o propuneți?

S.M.: Nu ar trebui înțeleasă drept un concept moral conform căruia femeile sunt mai bune decât bărbații. Când mă refer la superioritatea femeilor, aceasta este strict în sens genetic și de supraviețuire, în același fel în care aș spune că bărbații sunt superiori femeilor din punct de vedere fizic și, în general, nu cred că cineva ar combate acest fapt, fiind o experiență din viața noastră de zi cu zi – bărbații au aceste abilități fizice. Nu aș vrea ca bărbații sau femeile să creadă că ceea ce spun este că unul dintre sexe este mai bun decât celălalt, speranța mea este că vom începe să apreciem aceste diferențe biologice fundamentale, pentru a ajuta ambele sexe.

C.P.: Ultima întrebare, să spunem sub formă de glumă. Femeia nu este niciodată inferioară bărbatului, dar nici superioară, cu atât mai puțin egală. Sunteți de acord cu această afirmație, domnule Moalem?

S.M.: Apreciez gluma, dar cred că depinde de modul în care interpretăm superioritatea, inferioritatea, pentru mine contează foarte mult dacă vorbim despre biologie, cum am discutat până acum, este evident că femeile au acest avantaj. Dar cred că ceea ce este important este să înțelegem societatea atunci când ne dorim egalitate de șanse versus egalitate în rezultate. Și consider că nu ar trebui să avem așteptarea unor rezultate egale, având în vedere diferențele genetice dintre bărbați și femei.

C.P.: Mulțumesc din nou, domnule doctor Sharon Moalem, pentru această conversație pe marginea extraordinarei dvs. cărți, „Jumătatea mai bună: despre superioritatea genetică a femeilor”. Vă mulțumesc foarte mult pentru onoarea acordată.

S.M.: Mulțumesc, a fost o plăcere.