Visătorul se află cu tatăl, cu mama şi cu sora lui într-o situaţie primejdioasă, pe platforma unui tramvai.

jung-12-psihologie-si-alchimie

Şi aici visătorul formează cu persoanele din vis o cuaternitate. Căderea duce deci până jos, în copilărie, acolo unde omul nu este nici pe departe în posesia totalităţii sale. Familia lui reprezintă totalitatea, componentele ei fiind proiectate asupra membrilor familiei şi personificate de aceştia. Fiind regresivă, această stare este însă şi pentru adult primejdioasă; căci ea reprezintă un clivaj al personalităţii sale pe care primitivul îl resimte ca pe o ameninţătoare „pierdere a sufletului”. Cu ocazia clivajului, părţile personalităţii cu greu integrate sunt din nou atrase spre exterior. Individul îşi pierde culpabilitatea şi o schimbă pe nevinovăţia infantilă; tatăl cel rău şi mama lipsită de inimă sunt iarăşi vinovaţi de atare situaţie, iar individul atârnă de această incontestabilă reţea cauzală ca o muscă de pânza de păianjen şi nu observă că şi-a pierdut libertatea morală.

Fragment din C.G. Jung, Psihologie și alchimie (Opere complete, vol. 12).

Orice au păcătuit părinţii şi străbunii faţă de copil, adultul trebuie să considere a fi un dat al său pe care să-l ia în calcul. Doar un prost se interesează de culpabilitatea altuia, care oricum nu se mai poate schimba. Omul inteligent învaţă doar din vina proprie. El îşi va pune întrebarea: cine sunt eu căruia i se întâmplă toate astea? Va privi în adâncul său şi va găsi acolo răspunsul la această întrebare fatidică.

După cum în visul trecut vehiculul era un avion, aici e un tramvai. Felul vehiculului din vis descrie felul mişcării, respectiv modul de avansare în timp, cu alte cuvinte, aşa cum trăim în viaţa noastră psihică: individual sau colectiv, prin mijloace proprii sau străine, împrumutate, spontan sau mecanic. În avion, subiectul e condus de pilotul care îi e necunoscut; adică subiectul e purtat de intuiţii de origine inconştientă. (În acest caz greşeala este aceea de a folosi prea mult „oglinda” – adică intelectul – în navigaţie.) Aici el e într-un vehicul colectiv, tramvaiul, cu care oricine poate călători; altfel spus, visătorul se mişcă sau se comportă ca oricine. Oricum, el formează şi aici, împreună cu ceilalţi, o cuaternitate, ceea ce înseamnă că, datorită aspiraţiei sale inconştiente la totalitate, el se află în ambele vehicule.