Imi amintesc cu placere de primul an de facultate. Descopeream un nou domeniu, cu atat de multe aplicatii si ramificatii… nici nu banuisem ce ma astepta! Insa si mai incantata am fost de Psihologia Experimentala, isi incepe povestea psihologul clinician Cristina Dragulin, editorul coordonator al site-ului Psihologie.ro.  

Cu putine resurse si cu multe sperante, profesorul nostru, Mihai Anitei, a incercat sa ne molipseasca de microbul cercetarii experimentale in psihologie. Din pacate, daca alegi sa te specializezi in acest domeniu in Romania, nu prea ai unde sa lucrezi. Ori prezinti lucrarile altora ca profesor, ori lucrezi la cateva proiecte ici si colo, cand o fundatie, organizatie, academia etc. isi permit sa aloce fonduri pentru cercetare. Experimentul psihologic nu constituie la noi in tara o prioritate nici macar pentru cei care lucreaza in domeniu, d-apai pentru cei care habar n-au ce inseamna cu adevarat psihologia ca stiinta. Tot ceea ce stim cu siguranta ca este eficient in terapie si consiliere s-a nascut, ca experiment, in mintea unui cercetator indraznet. De fapt, fara psihologie experimentala psihologia ar fi ramas la stadiul de ramura a filosofiei, doar teorie, banuieli, bajbaieli, intrebari etc.

  

  

 

Daca ar fi intrebati pe strada oamenii de psihologi, ar sti sa spuna numele vreunui psiholog experimental? Hmmm, poate B.F. Skinner, si, din pacate, nu pentru experimentele sale. Cu aceasta remarca incepe Douglas Mook primul capitol al cartii „Experimente clasice in psihologie”. Eu ma intreb ce ar raspunde la aceasta intrebare studenti si absolventi de psihologie. Cati dintre ei ar mentiona nume precum Hermann Ebbinghaus,  Edward Thorndike, Solomon Asch si Amos Tversky – psihologi experimentali ale caror lucrari au schimbat semnificativ metodele de lucru si teoriile in multe arii ale psihologiei si terapiei.

Autorul constata cu regret ca „mult din ceea ce psihologia a descoperit este necunoscut majoritatii oamenilor sau nu se distinge de pretentiile pseudostiintifice care ne asalteaza din toate partile”. Tocmai de aceea, si-a dorit sa scrie aceasta carte nu doar pentru specialisti, ci si pentru cei pasionati de psihologie. Astfel, a structurat cartea in asa fel incat sa poata fi citita si inteleasa si de nespecialisti.

„Asadar, aceasta carte incearca sa prezinte procesul cercetarii prin selectarea a doar cateva experimente clasice pentru o examinare mai placuta. Lucrarea arata de unde provine un experiment, cum este facut, de ce este facut in acel fel si cum sunt combinate rezultatele sale cu altele, pentru a ne spori intelegerea – si entuziasmul si aventura intregului proces.”

Una dintre dilemele oamenilor este de ce se aplica rezultatele cercetarilor pe animale la oameni. De fapt, este o perceptie falsa arata autorul. Cercetatorii nu fac astfel de generalizari: daca maimuta face asta, atunci oamenii fac si ei asta. Spun in schimb: maimutele fac asa, hai sa vedem daca si oamenii fac la fel. (…)

Citește continuarea recenziei cărții

Experimente clasice în psihologie

pe Psihologie.ro.