Te-ai săturat de gândirea pozitivă? Află la ce-s bune mânia, rușinea și vinovăția

Întotdeauna vor exista experţi — mai ales în psihologie — care să susţină că o anumită cale de a fi (fericit, rezistent, optimist) este un panaceu. În cartea de faţă, o să abordăm lucrurile altfel. În loc de a sugera că o anumită stare este cea mai bună, noi spunem că toate sunt bune.

Partea luminoasa

 

Credem în ideea — confirmată de noile cercetări — că fiecare emoţie este folositoare, chiar şi acelea pe care le considerăm negative, inclusiv cele dureroase. Mânia este un exemplu bun. Cercetările arată că numai rareori mânia se transformă în acea furie covârşitoare care conduce la violenţă. În schimb, tinde să iasă la suprafaţă când percepi o încălcare a drepturilor tale ca persoană. Mânia te incită să te aperi, pe tine şi pe cei la care ţii, şi să păstrezi limitele sănătoase. În mod asemănător, ruşinea este uneori un semnal de avertisment al umilinţei. Cel mai adesea semnalează că am făcut o mică greşeală şi că e necesară o corecţie. Nici măcar vinovăţia nu e atât de îngrozitoare cum ai putea crede. E un semnal că ţi-ai încălcat propriul cod moral şi, prin urmare, este nevoie să-ţi modifici fie acţiunile, fie codul.

Toată stările psihologice au un oarecare avantaj adaptiv. Decât să te ghidăm spre a simţi o singură stare, te îndemnăm ca mai degrabă să iei în consideraţie utilitatea mai multora — în special a acelora cărora de regulă le întoarcem spatele — şi să‑ţi dezvolţi abilitatea de a naviga prin fiecare. Pentru unii oameni, să vadă partea senină a vieţii este o bătălie grea; pentru alţii, să se simtă trişti este un eveniment neobişnuit. Nu propunem un ajutor suplimentar pentru fericire sau un avânt de negativitate; le propunem pe amândouă. Prin alternarea potrivită, când înăuntrul, când în afara acestor două stări, poţi obţine un sentiment echilibrat, stabilizat, al integralităţii. Mai simplu spus, oamenii care sunt capabili să‑şi folosească întregul bagaj al însuşirilor psihologice naturale — acei indivizi care se simt în largul lor fiind deopotrivă pozitivi şi negativi şi care pot, prin urmare, să profite de toată gama emoţiilor umane — sunt cei mai sănătoşi şi, adesea, au cele mai multe reuşite.

Integralitatea nu se obţine uşor totuşi. Ne vine mai simplu să urmărim un anumit set de emoţii. Ele ne fac să ne simţim bine. E greu să nu te laşi cuprins de euforia momentului de succes — gândeşte‑te la un sărut perfect, când buzele ţi se topesc pe buzele umede ale partenerului, sau că auzi uralele colegilor, atunci când numele îţi este anunţat câştigător al unui premiu. Alte emoţii, ca mânia sau vinovăţia, sunt atât de dureroase, încât le evităm sau le reprimăm. Se pare că incertitudinea, frustrarea şi ocazionalele accese de vinovăţie, care provin, de pildă, din adâncă părere de rău, din coşuri ratate în ultima secundă de meci sau din interviuri de mântuială, sunt germeni ai unei mai bogate cunoaşteri şi ai maturizării. Aceste experienţe nedorite, negative, ajung să dea formă unora dintre experienţele memorabile şi inspiratoare din viaţa noastră.

Fragment din Partea luminoasă a părţii întunecate. De ce să fii complet şi cu bune, şi cu rele, de Todd Kashdan, Robert Biswas-Diener

 

Previous

Trenul orfanilor: un besteller zguduitor despre curaj, schimbare şi noi începuturi

Next

Ți-ai pierdut iubita? Avionul se prăbușește? Și ce dacă? Tehnici cognitive anti-catastrofă

1 Comment

  1. Nu e vorba de limite, ci de reglaj fin. Fiecare extrema est la fel de departe de adevar.
    Nu cred ca cineva a negat vreodata rostul fiecarei emotii. Nicio mancare nu se face cu un singur ingredient. Iar cantitatea din fiecare ingredient este stabilita in functie de celelalte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

 

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén