Cine o să ajungă în rai?

Potrivit unui sondaj realizat în SUA in 1997, cele mai multe răspunsuri favorabile la întrebarea din titlu i-au menționat pe

  • Bill Clinton (52%),
  • Lady Diana (60%) și
  • Michael Jordan (65%).
  • Recordul i-a aparținut Maicii Tereza, cu 79%.

Nu era însă maximul posibil, căci la întrebarea “Și ce șanse aveți dvs. să ajungeți în rai?”, raspunsurile pozitive au atins 87%.

 

Autoironie sau supraevaluare? Dacă e să dam crezare specialiștilor, majoritatea semenilor noștri au tendința inconștientă de a se vedea superiori celorlalți și de a considera că “totul e perfect în cea mai bună dintre lumile posibile”. Bun, și atunci cum de a crescut atât de surprinzător, la nivel mondial, consumul de Prozac, cum de sporește sensibil rata sinuciderilor și a depresiilor?

Un posibil răspuns ar fi că aceasta supraevaluare de sine se manifestă mai degrabă în fața sarcinilor ușoare decât a celor dificile. Confruntați cu situații delicate, avem tendința de a ne considera sub medie. Pe de altă parte, această supraevaluare se poate transforma, în anumite împrejurări, în amărăciune, rea-credință și ostilitate.

Rănile stimei de sine ne pot afecta deosebit de puternic, într-atât încât nu putem să nu observăm că această părere bună despre sine, această satisfacție afișată în condiții de calm și departe de orice dificultate, nu e decât o aparența fragilă, care se fisurează de îndată ce trecem de la familiar la necunoscut.

“De îndată ce viața devine grea, insuficiențele stimei noastre de sine se dezvăluie nemilos”, spune Cristophe André în volumul “Imperfecți, liberi și fericiți, Practici ale stimei de sine”

Iar în lipsa acestei stime, care este instrumentul esențial al libertății și al autonomiei psihologice, întreaga noastră personalitate va rămâne sub influențe exterioare, făcându-ne să devenim jucăria presiunilor sociale. Soluția, în acest duel al supraevaluării/subevaluării, ar fi, potrivit autorului, sa încercăm să ne gândim pe noi înșine într-un mod diferit, pentru că problema nu vine de la slăbiciuni, ci de la incapacitatea de a le asuma, pentru că ne temem ca ele să nu provoace o respingere iremediabilă din partea altora.

Autorul recomandă așadar “terapia afirmării de sine negative” (și acesta este punctul nodal al cărții), care constă în disponibilitatea de a ne dezvălui slăbiciunile și limitele, în curajul de a fi slab și de a conștientiza acest lucru, fără să-l dramatizăm.

     

Recenzia la volumul lui Cristophe André “Imperfecti, liberi si fericiti, Practici ale stimei de sine” (Editura Trei, Bucuresti, 2010) a apărut inițial, sub semnătura lui Daniel Nicolescu în revista Business Magazin.

     

Citește și:

SUNTEŢI IMPERFECT, ZÂMBIŢI VĂ ROG!

Self-help cu Cioran