Editura Trei a publicat în această lună un nou titlu scris de celebrul Christophe André împreună cu Alexandre Jollien și Matthieu Ricard – Libertatea interioară.

Această carte, scrisă pe trei voci de un psihiatru, un filosof și un călugăr budist, ne invită să parcurgem, cu bucurie senină, un itinerariu menit să ne scoată din închisorile noastre mentale și ne apropie de semenii noștri. Volumul de faţă este o continuare a dialogurilor din Trei prieteni, în căutarea înţelepciunii (Trei, 2017).

FRAGMENT DIN

MATTHIEU RICHARD

• Pentru a putea face eforturi susținute pe termen lung, trebuie să le facem cu entuziasm și cu bucuria că am dat sens efortului nostru: el nu este nici o pedeapsă și nici o îndatorire, nu este făcut în van. El reprezintă modul cel mai constructiv de îndeplinire a ceva drag inimii noastre.

• „Supraefortul“ este inutil: Odată ce ai traversat oceanul, la ce bun să mai iei barca în spinare?

• Să rămânem senini în fața rezultatelor eforturilor noastre: Să ne bucurăm de realizări, să le dedicăm binelui tuturor ființelor, și să ne desprindem de ceea ce s‑a dovedit a fi peste capacitățile noastre sau de ceea ce nu a putut fi realizat din motive circumstanțiale adverse.

ALEXANDRE JOLLIEN

• Preafericitul Buddha Shakyamuni, ca un medic genial, vorbește despre „efortul just“: Înainte de a porni la drum, ca să mă feresc de orice risc de epuizare, poate că este bine să mă întreb ce anume mă determină să trec la practica spirituală, de unde îmi vine forța de a merge înainte și cum îmi alimentez efortul ca să nu se consume în gol?

• Să ne bucurăm din plin de asceză: Incapacitatea noastră de a ne face un bine, de a ne bucura cu adevărat ne prăvălește, fără nicio îndoială, în prăpastia pasiunilor înșelătoare. Vimalakirti, în Sutra Eliberării de neconceput, laudă plăcerea celui ce se înscrie în practica spirituală. Da, există o fericire a dedicării întru virtute, a detașării de obiectele atrăgătoare, o fericire a uitării amărăciunilor, a abolirii emoțiilor negative. Să pornim degrabă spre aceste voluptăți… fără moderație!

• Grăbește‑te cu blândețe să te odihnești: Să faci eforturi, să reziști pe termen scurt, să alergi liber în maratonul vieții — toate presupun să ai curajul unic de a te opri, de a‑ți acorda câte o pauză, de a îndrăzni non‑lupta, ca să nu sfârșești epuizat, „pe jantă“. Pentru a începe o viață de asceză, să ne punem întrebarea — o, cât de eliberatoare! — Ce ne destinde efectiv? Cum să dezamorsăm tensiunile din noi?

• Să te angajezi la drum alături de prieteni de bine: Pe drum, avem de dus bătălii care ne pun la pământ, ne epuizează și ne lasă fără puteri. Dacă suntem singuri, ne cuprinde descurajarea și nu ne mai descurcăm. Când îi împărtășești celuilalt angajamentele pe care le‑ai luat, când îi mărturisești recăderile, te deschizi cu transparență totală, îți umpli în compania acestuia trusa de unelte și îți asiguri un antidot puternic pentru a combate dis‑ perarea și severitatea cu care tinzi uneori să judeci.

CHRISTOPHE ANDRÉ

• Societatea încurajează cu plăcere efortul minim, cel puțin în domeniul vieții personale, al actelor cotidiene, al stilului de viață. Prudență, căci „epoca noastră“ este, printre altele, cea a unei societăți de supraconsum. Principala consecință a absenței efortului este că trecem de la statutul de actor la cel de consumator.

• Noțiunea de efort bucuros nu este o glumă! Și este, cel puțin din când în când, o realitate; cu câteva condiții: să acceptăm principiul că viața presupune eforturi (nu tot timpul, dar des!); să alegem obiective care să aibă sens pentru noi; să ne dozăm bine eforturile, căci, deseori, ele sunt neplăcute pentru că sunt prost dozate, sunt prea ușoare sau prea grele…

• Uneori, facem eforturi pierdute, care nu ne duc la un sfârșit bun.
Este ca atunci când ne căutăm drumul printr‑o pădure unde nu sunt cărări. Nu este neapărat o dramă sau o eroare, dar așa sunt unele momente din viață. Uneori, avem norocul să descoperim ceva pe drum (despre noi, despre ceilalți, despre lume sau despre viață), ceva la care nu ne‑am fi gândit dacă am fi mers pe autostrada eforturilor facile și limitate.

• Sunt clipe în care efortul cel mai potrivit este să nu mai faci eforturi, adică să te detașezi!

Christophe André este medic psihiatru și unul dintre cei mai buni specialiști francezi în psihologia emoţiilor. Este un autor de succes în Franţa, dar și în România, cu titluri precum Imperfecţi, liberi și fericiţi, Viaţa interioară și 3 minute de meditaţie (apărute la Editura Trei).

Alexandre Jollien, filosof și eseist, a trăit 17 ani într-o instituţie specializată pentru persoanele cu dizabilităţi. A fost premiat de Academia Franceză pentru cartea Éloge de la faiblesse și a contribuit la volumul colectiv Meditaţi cu noi, coordonat de Chr. André.

Matthieu Ricard, fost cercetător în biologie, a luat calea monahismului budist, devenind interpretul pentru spaţiul francofon al lui Dalai Lama. Dintre cărţile sale amintim: Drumuri spirituale, Arta meditaţiei și Călugărul și filosoful, bazată pe un dialog purtat cu tatăl său, Jean-François Revel.