Esther Wojcicki a scris cartea ”Cum să formezi oameni de succes”, bazându-se pe experiența sa dublă – de educator și de părinte: în anii 80 a creat un celebru curs de jurnalism la Liceul Palo Alto, unde l-a avut ca elev, printre alții, pe actorul James Franco; totodată a crescut trei fiice de succes, una dintre ele fiind CEO la YouTube. Citiți/urmăriți interviul oferit de dna Wojcicki, difuzat inițial la târgul ElefantFest din această toamnă.

”Cum să formezi oameni de succes” discută 5 valori de bază: încredere, respect, independență, colaborare și generozitate. Apropo de încredere: cartea dvs. începe cu un exemplu referitor la cum pot părinții să dezvolte încrederea de sine a copiilor. A-i încuraja să facă singuri cumpărăturile, chiar și pe cei mici, este un bun prilej educațional, spuneți dvs. Dar nu e riscant?

În lumea de azi, internetul le creează tot felul de frici părinților. Mai demult, îți lua mult timp până să obții informația. Azi ajungem repede la informații, inclusiv la cele false. Din cauza internetului, părinții sunt mai temători decât în trecut. Le e teamă să-și lase copii să facă diverse lucruri, inclusiv să meargă singuri la cumpărături. Îmi amintesc foarte bine cum era lumea înainte de internet și vă spun că lumea de azi e mai sigură decât atunci. Părinții pot, deci, să-și lase copiii singuri la cumpărături. Le va oferi un sentiment al competenței, vor simți că sunt puternici. Copiilor mei le plăcea asta – cumpărau lucruri interesante și chiar mâncau ceea ce cumpărau. Deci e o idee foarte bună. Îi las și pe nepoții mei azi singuri cumpărături – au între 8 și 10 ani. Nu e nimic periculos să meargă la magazinul de haine. Sigur, părinții pot să stea în magazin, că să-și găsească ușor copiii care fac cumpărături. Dar eu îmi las nepoții acolo, la magazin, și plec. Și lor le place asta. Și are efecte!

Să discutăm acum despre a doua valoare fundamentală: respectul. În opinia dvs., părinții trebuie să-și lase copiii să reușească în acele activități pe care copilul le alge și nu în cele pe care părintele și le dorește. Dar cum poți să fii sigur că alegerile copilului privitoare la profesie și viață sunt cele potrivite?

Copiii trăiesc într-un orizont mult diferit de cel al părinților, de cel în care părinții au crescut; lumea de azi e mult schimbată. Și dacă vrei să-i îndrepți către meserii tradiționale în cadrul familiei, s-ar putea să te refuze și să vrea să facă altceva. Dacă te uiți la cele mai bine plătite joburi de azi, unele erau de neimaginat cu 10 ani în urmă.

Un exemplu este postul de ”full stack developer”, programator web specializat inclusiv în servere și baze de date. Salariul unui debutant trece de 100.000 de dolari pe an. Mulți părinți nici nu știu ce înseamnă acest job din informatică. Există deci multe profesii bune pentru copii, dar despre care părinții habar nu au. Deci copilul trebuie să aibă oportunitatea de a-și alege meseria pe care el și-o dorește. Dacă în familie au fost mulți doctori sau avocați, această opțiune trebuie înfățișată copilului, dar dacă nu-i convine, el trebuie lăsat să-și aleagă singur viitorul profesional. Nu uitați: e vorba de viața lor, iar alegerea vocațională trebuie să le aparțină; ei trebuie să se simtă satisfăcuți cu ce au ales.

Dnă prof. Wojcicki, o altă valoare importantă în cartea dvs. este independența. Și, spuneți dvs., prima lecție despre autonomie este aceea în care îl învățăm pe copil cum să adoarmă singur. Puteți detalia?

Primul lucru important pentru bebeluș este să învețe să se autoliniștească, să aibă grijă de sine când nu se simte prea bine. Aceasta include și capacitatea de a adormi singur. Dacă un copil depinde de părinte, care-l plimbă prin casă și-l calmează, atunci copilul va învăța să devină dependent de părinte. Sigur, când copilul are colici sau e bolnav, el chiar trebuie să fie dependent de părinte, pentru a se face bine. Însă, în condiții normale, copilașul învață repede, în primele 3 luni, cum să adoarmă singur, cum să aibă grijă de nevoile sale. De multe ori, copilul e plictisit, iritat sau înfricoșat, dar dacă știe cum să se autoliniștească, vei avea un copil fericit. De aceea, independența pornește de la a ști cum să-ți porți singur de grijă.

Sunteți nu doar părinte, dar și un educator bine-cunoscut. În școlile de azi, axate pe competiție, nu mai e loc de colaborare. De aici și întrebarea mea: Ce poate un profesor să facă pentru a încuraja colaborarea la clasă? (Și plec de la premisa că nu toți profesorii au abilitățile dvs. tehnice ca să editeze un ziar împreună cu elevii.)

Toți trebuie să înțeleagă un lucru demonstrat de cercetările educaționale: 80% din învățare are loc în afara clasei! Și atunci, ideea e: De ce să nu pun elevii să învețe în contexte similare lumii extrașcolare? Afară au loc interacțiunile: copii discută între ei, fac lucruri împreună. Plecând de la acest fapt, eu am creat la orele mele grupuri de lucru (2-4 copii) concentrate pe proiecte. Da, am predat jurnalism, dar și engleză și istorie. Și toate aceste materii se pretează unor astfel de activități de grup. Nu trebuie decât să explici la început despre ce e lecția și apoi să-i pui pe elevi să lucreze împreună pe proiectul propus. Astfel, ei trebuie să discute în cadrul grupului despre ideile lor – e un mod de lucru pe care-l recomand. În primul rând, profesorul își ușurează viața. Tot ce trebuie să facă este să faciliteze discuțiile în grup (sau pe Zoom). Așa trebuie să fie lecțiile, căci nimeni nu mai are răbdare să asculte prelegeri de ore întregi. Deci să încercăm să facem educația mai eficientă și mai atractivă!

”Cum să formezi oameni de succes” pune accent și pe importanța generozității. Generozitatea nu e doar o ”abilitate soft” apreciată în organizații, așa cum menționați în carte. Generozitatea este o virtute foarte importantă și în viața cotidiană, incluzând timpurile pandemice prin care trecem.  Cum pot părinții să folosească aceste vremuri tulburi, pentru a-i învăța pe copii empatia și generozitatea?

Sunt mulți oameni azi în lume care se confruntă cu probleme din cauza pandemiei sau a schimbărilor climatice. E trist! Citesc presa în fiece dimineață. Sunt tot mai îngrijorată, gândindu-mă cum să ne ajutăm mai bine unii pe alții. Fiind generoși și de ajutor pentru alții, putem face multe pentru prieteni sau pentru oameni pe care nici nu-i cunoaștem. În ce privește profesorii, e foarte important să fie generoși față de elevi. Încă din primii mei ani de profesorat, mi-am dat seama că elevii vor uita poate ce le-am spus sau ce am făcut la lecție, dar ei nu vor uita momentele de generozitate. Sunt elevi pe care i-am avut acum 20 de ani sau mai mult, care îmi spun că își amintesc cât de generoasă am fost cu ei și cum asta i-a încurajat să facă ce aveau de făcut, să fie niște elevi buni.  Generozitatea înseamnă și răbdare, adică să fii răbdător cu oamenii, să-i păsuiești când greșesc cu ceva. Ruth Bader Ginsburg, fostă judecătoare la Curtea Supremă care s-a stins de curând, spunea un lucru pe care îl aplic întotdeauna: ”Uneori, e important să fii un pic surdă”. Altfel spus: atunci când oamenii spun, la furie, lucruri urâte sau malițioase, e bine ca, înainte de a reacționa, să nu dai prea mare atenție la acele vorbe. Adică nu trebuie să răspunzi imediat cu furie. Dă-le o șansă: poate că nu gândesc chiar așa de urât precum s-au exprimat. Deci, trebuie să arăți generozitate dacă vrei să schimbi un pic această lume. Avem nevoie de această virtute în lumea de azi!

Vă mulțumesc pentru sfaturile prețioase și pentru înțelepciunea pe care o transmiteți în ”Cum să formezi oameni de succes”.

Mulțumesc pentru interviu și sunt onorată că voi fi parte din târgul online de carte (ElefantFest). Numai bine, tuturor!

(Interviu realizat de Victor Popescu, redactor la Ed. Trei)