Te invit să îţi pui o întrebare foarte interesantă şi complexă — pe care noi, adulţii, ne‑o punem foarte rar sau niciodată. Ce a mers bine în copilăria ta? Ce anume a dus la fericirea pe care o simţi astăzi?
Cei mai mulţi dintre noi, adulţii, putem spune destul de rapid ce anume a contribuit la starea de nefericire, atunci când ne gândim la copilărie. Poate fi vorba despre lipsa banilor. Un părinte crud şi distant. Prea puţine oportunităţi. Boală. Mutările prea dese. O şcoală proastă. Dificultăţile din clasa a cincea. Moştenirea genetică nefavorabilă.
Dar lasă deoparte toate aceste lucruri pentru un moment şi precizează ce anume a mers bine, într‑un mod cât mai specific. Pentru ce anume eşti recunoscător când te gândeşti la acea perioadă? Ce anume te mulţumeşte? Îţi propun să îţi iei ceva de scris şi să notezi răspunsurile la aceste întrebări, astfel încât să poţi reveni la ele din când în când, chiar şi după ce uiţi de această carte.
- Încearcă să îţi aminteşti câteva momente fericite împreună cu mama sau/şi cu tatăl tău. Îţi poţi aminti câteva în detaliu? Nu trebuie să fie „importante“ sau „semnificative“. Uneori, momentele cele mai banale — cum ar fi acela în care lingeai cuţitul cu care întindeai glazura — ne pot bucura cel mai mult.
- Încearcă să îţi aminteşti câteva momente fericite petrecute cu fraţii şi/sau cu prietenii tăi. Din nou, nu contează cât de profunde sau pline de sens au fost, e important doar să ţi le aminteşti şi să te facă să zâmbeşti.
- Acum, că ai câteva amintiri plăcute, gândeşte‑te şi la ce nu a mers bine. Asta te va ajuta să ştii ce anume nu vrei să faci şi tu cu copii tăi. Ce nu a mers bine în copilărie? Gândeşte‑te la câteva momente clare, specifice.
- Acum încearcă să te întorci în perioada preadolescenţei. Încearcă să îţi aminteşti cum era când aveai unsprezece sau doisprezece ani. Cum arăta curtea ta? Cum arată camera ta? Ce tip de frigider aveai? Îţi făceai baie sau duş? Care era desertul tău preferat? Ce filme îţi plăceau? Îţi aminteşti de vreun animal pe care îl iubeai? Cum arătau vacanţele şi momentele tale speciale (preferai petrecerile sau să stai peste noapte la un prieten)?
- Cine erau cei mai buni prieteni ai tăi în copilărie? Îţi aminteşti de câţiva dintre ei?
- Îţi poţi aminti de momente fericite cu bunicii? Ia‑ţi câteva minute pentru a‑ţi aminti de aceste momente cu bunicii.
- Care a fost persoana din afara familiei tale care te‑a influenţat în bine cel mai mult când erai copil? În ce fel a contribuit la schimbarea ta? Petrece câteva momente având imaginea acestei persoane în minte. Ce a făcut pentru tine? Există un moment semnificativ?
- Care sunt cele mai frumoase momente ale tale din şcoală? Care a fost stilul de predare care a funcţionat cel mai bine pentru tine? Cu ce ai rămas şi astăzi în urma experienţei de pentru a te asigura că îi vei proteja pe copiii tăi de aceste experienţe negative?
- Ce metodă de disciplină sau de reglare a comportamentului a funcţionat pentru tine? Ce nu a funcţionat? Ce metodă nu ai vrea să experimenteze copiii tăi? Ce strategie motivaţională sau ce regulă a funcţionat suficient de bine pentru tine, încât îţi doreşti să o foloseşti şi cu copiii tăi?
- Care sunt cele mai fericite momente din copilăria ta care îţi vin în minte? Ce făceai pentru a fi fericit şi cum ai putea să îi încurajezi şi pe copiii tăi să încerce această metodă? Îţi plăcea să citeşti? Să petreci timp cu prietenii? Să priveşti partea plină a paharului?
- Ce ţi‑ai fi dorit să se întâmple în copilăria ta şi nu s‑a întâmplat?
- Ce trăsături aveai când erai copil şi le valorizezi şi astăzi?
- După ce ai făcut exerciţiul de astăzi ce crezi că îi face fericiţi pe oameni?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, ai adus în prim plan cei mai importanţi ani din viaţa ta. Anii de început. Permite‑mi să îţi mai pun o întrebare:
- Ce ai învăţat despre creşterea copiilor în urma acestui exerciţiu?
Fragment din Copil fericit – adult fericit. Cinci pași pentru a-i ajuta pe cei mici să-și conserve bucuria pe tot parcursul vieții, de Edward M. Hallowell
Leave a Reply