Metoda a III-a nu este una bazată pe putere; mai precis, este o abordare în care nimeni nu pierde. Conflictele sunt rezolvate fără ca să fie învins cineva ori să iasă câştigător.
Ambele părţi câştigă, pentru că soluţia trebuie să fie acceptabilă pentru fiecare:
Părintele şi copilul ajung într-un punct în care nevoile lor intră în conflict. Părintele îl invită pe copil să încerce să caute împreună o soluţie care să fie acceptabilă pentru amândoi. Unul dintre ei sau ambii ar putea oferi posibile soluţii. Ei le vor cerceta cu băgare de seamă şi, într-un final, se vor opri asupra unei rezolvări care să fie acceptabilă pentru ambii. Niciunul nu va trebui să-l persuadeze pe celălalt în legătură cu soluţia aleasă, de vreme ce ambii au acceptat-o din start. Nu va fi nevoie de niciun fel de utilizare a forţei pentru a-l supune pe celălalt, pentru că niciunul nu va avea de ce să se împotrivească deciziei.
Revenind la povestea noastră mai veche cu fâşul şi ploaia, iată cum a fost soluţionată problema, folosind, după relatarea tatălui, Metoda a III-a în discuția cu fata de 10 ani.
Fragment din:
Jane: Pa, pa, am plecat la şcoală
Tatăl: Păi nu vezi, dragă, că afară plouă? Pune un fâş pe tine.
Jane: Nu-mi trebuie aşa ceva.
Tatăl: Să ştii că plouă foarte tare şi mi-e teamă că o să răceşti.
Jane: Foarte bine, dar tot n-am chef să-mi iau fâşul.
Tată: Din ce văd eu, eşti ferm hotărâtă să nu-ţi iei fâşul.
Jane: Aşa e, mă scoate din sărite haina aia.
Tatăl: Aha, deci te enervează să porţi fâşul ăla.
Jane: Da, e urât ca dracu’. Nimeni nu mai merge la şcoală cu haine aşa de nasoale.
Tatăl: Bun, deci nu vrei să fii singura care poartă o haină diferită.
Jane: Clar că nu vreau. Toată lumea poartă jachete din alea care-s la modă.
Tatăl: Am înţeles. Asta înseamnă că am ajuns într-o situaţie de conflict. Tu nu vrei să iei fâşul pentru că este urât, iar eu nu vreau să risc să te laşi să răceşti şi să trebuiască să stau cu tine, în loc să merg la serviciu. Poţi să te gândeşti la o soluţie care să ne convină amândurora? Cum putem să rezolvăm problema asta ca să fim ambii mulţumiţi?
Jane: [pauză] Aş putea să împrumut haina lui mami, doar azi.
Tatăl: Haina aia mai veche?
Jane: Da, arată încă foarte bine.
Tatăl: Crezi că ţi-ar da voie s-o porţi azi la şcoală?
Jane: O s-o întreb. [Revine după câteva minute cu haina mamei pe ea; mânecile sunt cam lungi, dar le-a întors de câteva ori.] Mami mi-a dat voie s-o port.
Tatăl: Şi ţie cum îţi place?
Jane: E foarte bună.
Tatăl: Oricum, sunt sigur că aşa n-o să te mai uzi. Prin urmare, dacă ţi se pare în regulă să iei haina asta, eu n-am nimic împotrivă.
Jane: Hai, că trebuie să plec.
Tatăl: La revedere. Să ai o zi bună la şcoală.
Leave a Reply