Să vorbim despre universul Grisha, așa cum îl numesc fanii seriei. Ajunsă acum la al treilea (și ultimul) volum din franciză, Grisha Trilogy urmărește aventurile Alinei în acea pseudo-Rusie medievală de care aminteam la început.
Prima mișcare înțeleaptă a lui Bardugo a fost, așa cum și ea recunoaște, să se îndepărteze de mitologia vestică sau cea cunoscută și deja folosită atunci când și-a adunat materialul pentru roman. Astfel a ajuns, ca să vezi, în lumea estică, de sorginte slavonă. Cotrobăind prin stepele nesuferite ale mamei Rusia a găsit elemente de mitologie rămase din timpuri imemoriale. Cu ele a construit Ravka, un teritoriu scindat fizic de o falie stranie și plină de pericole, numită Falia Umbrei sau Ne-marea (pentru că sună mai prietenos) pe care comercianți chinuiți trebuie să o traverseze pentru a face rost de diferite produse existente doar pe partea cealaltă, unde este portul. Astfel scindată în vest, chinuită și de amenințarea vecinilor din nord și sud, Ravka este săracă, murdară și needucată. Ne-marea mi se pare o idee foarte ghidușă: este un „zid” de întuneric, populat de ființe îngrozitoare numite volcre, care este traversat de un soi de bărci care se deplasează pe nisip. Amărâții care sunt nevoiți să traverseze Ne-marea o fac cu groază pentru că pot fi oricând uciși de volcre.- A doua mișcare deșteaptă a fost să construiască partea de fantasy și să evite clișee precum zei, spiriduși, mutanți, vrăjitori, vampiri și strigoi. A pus la distanță sigură de Ne-mare o capitală luxuriantă, Os Alta, unde tinerii Grisha învață, în palatul regal cum să-și folosească puterile. Există trei ordine Grisha: Corporalki (care fie te vindecă fie te omoară, depinde cum te împaci cu ei), Etherealki (controlează aerul, apa și focul și, de exemplu, sunt buni la casa omului dacă faci un grătar și n-ai chibrit, sau dacă e prea cald și vrei să bată vântul, ori ești surfer și n-ai valuri, dar în Ravka au roluri mai strategice) și Materialki (practic, alchimiști și pseudo-industria metalurgică). Grisha sunt foarte importanți pentru strategia întregii țări, fac parte din corpul Armatei a Doua și sunt căutați de prunci prin toată țara (copiii sunt supuși unor teste să vadă dacă au aptitudini în acest sens) pentru a se alătura armatei Grisha.
Ce-a de-a treia chestie faină este că Alina, personajul principal, este cu totul diferită de ceilalți Grisha, dar și de colegii săi de breaslă din armată. Pentru că da, am uitat să spun, Alina este soldat(ă) în Armata Întâi a Ravkăi și, ca specializare este cartograf. Nu cea mai talentată, dar face și ea ce poate. Ei bine, Alina Starkov, blestemată în a nu se integra prea bine în corpul armatei întâi, ajunge, printr-o serie de întâmplări care te lasă cu gura căscată pentru că nu știi clar ce urmează, în corpul armatei Grisha. Bineînțeles că și aici are probleme, mai ales că ea face o treabă pe care nimeni din ceilalți Grisha nu pot s-o facă. Pe lângă toate acestea, mai există arme de foc (yey, praf de pușcă!) și bisericuțe în care misticismul, credința în Grisha și în sfinți se amestecă într-un mod dubios.
Fragment din cronica apărută pe HYPERLITERATURA.RO
(Editura Trei a publicat primele două părți din trilogie: REGATUL UMBRELOR și REGATUL FURTUNILOR)
Leave a Reply