Peggy Guggenheim a fost o colecţionară de artă, boemă şi modernă. Ea s-a născut la New York, într-un mediu prosper, cu un stil de viață luxuriant. Plictisită de viața din metropola americană, în 1921 pleacă în Europa, unde avea să devină unul dintre cele mai influente personaje ale artei moderne.
Galeria ei, Guggenheim Jeune din Londra, a adus în prim-planul scenei artistice personalități precum Brâncuși, Cocteau, Kandinsky sau Arp. Mai târziu, galeria ei din New York avea să lanseze carierele lui Jackson Pollock și Robert Motherwell.
De asemenea, Peggy Guggenheim Collection, muzeul de artă modernă aflat pe Grand Canal din Veneţia, este unul dintre cele mai vizitate muzee din Italia şi reuneşte cele mai importante lucrări de artă europeană şi americană din prima jumătate a secolului XX. Aceste lucrări sunt reprezentative pentru curentele cubism, suprarealism și expresionism abstract.
În autobiografia Confesiunile unei dependente de artă, călătorim împreună cu Peggy Guggenheim de la New York, la Londra, Paris şi Veneţia şi descoperim oamenii din spatele tablourilor şi sculpurilor primei jumătăţi de secol XX.
Aşa aflăm că “Brâncuşi era un bărbat micuţ şi extraordinar, cu barbă şi ochi întunecaţi şi pătrunzători. Pe jumătate ţăran isteţ, pe jumătate zeu adevărat. Te simţeai foarte fericită alături de el, dar din nefericire a devenit prea posesiv cu mine şi voia să îi dedic tot timpul meu. Îmi spunea Peghiţa şi mi‑a zis că îi plăcea să facă lungi călătorii, în care înainte dusese cu el şi fete frumoase. Acum voia să mă ducă pe mine, dar eu nu am vrut. Îi plăcea, de asemenea, să meargă la hoteluri foarte elegante din Franţa şi să sosească îmbrăcat ca un ţăran, iar apoi să comande cele mai scumpe lucruri posibile. Fusese în India, ca să‑l viziteze pe Maharajahul din Indore, în a cărui grădină plasase trei «Păsări în spaţiu», una în marmură albă, alta în marmură neagră şi alta în bronz. Se întorsese de asemenea şi în România, ţara lui, unde guvernul îi ceruse să construiască monumente publice. Era foarte mândru de asta. Îşi dusese mare parte din viaţă într‑un mod foarte auster, dedicând‑o în întregime operei sale. Sacrificase totul pentru asta şi renunţase în mare parte la femei, până la suferinţă. La bătrâneţe a fost foarte singuratic. Avea mania persecuţiei şi credea încontinuu că oamenii îl spionează. Atunci când nu gătea pentru mine, se îmbrăca elegant şi mă scotea la restaurant. Mă iubea foarte mult, dar eu nu am reuşit niciodată să obţin ceva de la el. Laurence Vail mi‑a sugerat în glumă să mă căsătoresc cu Brâncuşi, ca să moştenesc toate sculpturile sale. Am investigat această posibilitate, dar am descoperit în curând că el avea alte idei şi nu dorea să mă lase moştenitoare. Ar fi preferat să‑mi vândă totul şi să ascundă banii în saboţii lui de lemn.” – Fragment din Confesiunile unei dependente de artă de Peggy Guggenheim
Muzeul din Veneţia a fost deschis în casa în care Peggy Guggenheim a locuit până la sfârşitul vieţii, Palazzo Venier dei Leoni, iar unele dintre sculpurile colecţionate de ea se află în grădina care înconjoară vila şi în care a fost împrăştiată cenuşa după incinerarea nonconformistei colecţionare americane.
“Ar trebui să ne mulțumim, deocamdată, cu ceea ce a produs secolul XX — Picasso, Matisse, Mondrian, Kandinsky, Klee, Léger, Braque, Gris, Ernst, Miró, Brâncuși, Arp, Giacometti, Lipchitz, Calder, Pevsner, Moore și Pollock. Astăzi este vremea colecționării, nu a creației. Haideți cel puțin să conservăm și să le oferim oamenilor toate marile comori pe care le avem.” – Peggy Guggenheim
Leave a Reply