Vestea bună este că, pentru majoritatea copiilor, anxietatea de separare are loc în faze și nu este permanentă.

Joaca-coperta

Teama de despărțire începe în jur de opt luni și se atenuează când copilul are un an și câteva luni. Cu toate acestea, ea poate reveni în jurul vârstei de doi ani, odată ce copilul devine conștient de propria sa independență.

Cel mai bun mod să vă descurcți cu anxietatea de separare este să asigurați mereu copilul că absența voastră nu înseamnă că veți pleca pentru totdeauna. Chiar dacă vă supără faptul că micuțul se necăjește, nu trebuie să renunțați la planurile voastre de‑a ieși sau de‑a vă întoarce la muncă. Face parte din dezvoltarea sa emoțională să învețe că și alții pot avea grijă de el la fel de bine și că poate avea încredere că vă întoarceți.

Fragment din Joaca. Soluții distractive pentru buna dezvoltare a copiilor în primii cinci ani, de Amanda Gummer, expertul nr. 1 în parenting din Marea Britanie

Răbdarea, înțelegerea și reasigurarea calmă sunt reacțiile principale potrivite pentru a gestiona anxietatea de separare.

Alte strategii comune includ următoarele:

  • Faceți‑i cu mâna când plecați. Este o tactică simplă, dar una pe care mulți părinți n‑o folosesc. Dacă micuțul crede că puteți dispărea oricând, nu vă va mai scăpa din ochi.
  • Rămâneți calmi. Încercați să fiți calmi și optimiști, chiar dacă are un comportament isteric. Vorbiți‑i pe un ton egal și asigurați‑l că vă veți întoarce curând. Pentru a face situația mai veselă, încercați o frază de despărțire amuzantă, de tipul „Te iubesc și te ador“ sau inventați altceva amuzant. Dacă va răspunde cu ceva amuzant, ca de pildă: „Ca pe‑un pui de curcă chior“, aceasta îi va distrage în plus atenția.
  • Folosiți un obiect care‑l face să se simtă în siguranță. Dacă are ceva care să‑i amintească de mama sau tata, micuțul va gestiona mai bine absența voastră.
  • Plecați în același timp cu el. Despărțirile sunt întotdeauna mai ușoare atunci când copilul este cel care iese. În loc să‑l lăsați în urmă, rugați bona să‑l ducă la o plimbare rapidă în parc sau să‑l scoată puțin atunci când vă îndreptați spre ușă. Asigurați‑vă că micuțul înțelege că și voi ieșiți. Altfel va fi și mai supărat când se întoarce și găsește casa goală.
  • Implicați‑l într‑o activitate. Permiteți‑i micuțului și celui care are grijă de el să se implice într‑o activitate înainte să plecați. Atunci când trebuie să plecați, sărutați repede copilul și îndepărtați‑vă direct spre ușă. El poate să mai plângă, dar activitatea respectivă îl va distrage curând după ce veți pleca.
  • Lăsați‑l să învețe să se descurce. Niciunui părinte nu‑i place să‑și vadă copilul trist în mod nenecesar, dar anxietatea de separare este doar una dintre pietrele de încercare pe care copilul va trebui să le treacă în viață. Uneori, tocmai dacă nu faceți nimic — odată ce le‑ați încercați pe toate — este cel mai bine. Dacă micuțul este așa de atașat încât începe să plângă și când vede că vă pregătiți, veți înrăutăți situația dacă cedați protestelor sale. Dacă știți că este în siguranță, este în regulă dacă va plânge un pic. Pe un ton normal, spuneți‑i că totul va fi bine, apoi continuați ceea ce doreați să faceți — fără să vă simțiți vinovați.