Ai avut vreodată o discuție cu cineva care te întrerupea constant? E frustrant, nu? Tu vrei să‑ți argumentezi o idee, dar celălalt e atât de înflăcărat de ceea ce spune, încât te întrerupe de fiecare dată când aude un cuvânt sau o expresie cu care nu e de acord.
Dacă nu ai grijă și te lași atras într‑un joc de‑a întreruptul unul pe celălalt, discuția va degenera într‑un meci de urlete. Rezultatul? Niciuna dintre părți nu va auzi și nu va fi auzită, iar supărările nu vor întârzia să apară. De asemenea, îți va fi mult mai greu să influențezi persoana respectivă data viitoare.
Cum abordezi, așadar, această situație sensibilă, agravantă și potențial explozivă?
O manevră eficientă funcționează după ce persoana respectivă te‑a întrerupt de mai multe ori. Și mai ales dacă o întrerupi după ce ți‑a pus o întrebare încuietoare.
Mai întâi, așteaptă până își termină ideea și apoi spune cu calm și politicos: „Dave, apreciez opinia ta despre acest subiect, dar nu ne ajută pe nici unul dintre noi dacă mă întrerupi în timp ce încerc să răspund la întrebarea pe care tu mi‑ai pus‑o“.
Cu alte cuvinte, nu încerca să continui răspunsul tău inițial, ci stabilește cu înțelepciune o nouă bază de plecare, sugerând că, dacă persoana respectivă este interesată de continuarea acestei discuții, singurul mod în care asta se poate întâmpla este dacă ascultă fără să mai întrerupă.
După cum probabil ți‑ai dat seama, tocmai ai reîncadrat cu tact tiparul conversației.
O a doua metodă este pur și simplu să nu mai vorbești și să‑i permiți celuilalt să‑și termine ideea. Apoi, fără vreun semn de emoție sau frustrare (asta e esențial), continuă cu ideea pe care o exprimai. Dacă faci asta de suficiente ori, celălalt se va prinde până la urmă — chiar dacă ești politicos, refuzi să‑ți lași deturnat cursul exprimării ideilor.
Un al treilea mod de a răspunde la întreruperi — în acest caz, la cele care includ întrebări la foc continuu în timpul unei discuții în contradictoriu — este pur și simplu să spui: „Ai vrea să termin ce spuneam sau să răspund la întrebarea pe care tocmai mi‑ai pus‑o?“ Apoi, fără să eziți și afișând un zâmbet sincer și modest, adaugă: „Să știi că nu sunt destul de deștept ca să țin minte toate obiecțiile. Nu pot să răspund decât la câte o întrebare o dată“.
Trebuie să înțelegi că uneori te vei confrunta cu o persoană care chiar nu vrea să‑ți audă punctul de vedere. Deja e hotărâtă și nu vrea să se lase tulburată de fapte. Deseori, acest gen de oameni seamănă cu niște procurori care abia așteaptă să faci un pas greșit ca să se năpustească asupra ta.
În cazul acesta, poți alege să încetinești ritmul discuțiilor, să rămâi foarte calm, poate chiar să întrebi, folosind un mesaj de tip „eu“: „Dave, chiar te interesează ce cred eu despre subiect? Mi se pare că ești convins deja în privința asta. Mi‑ar plăcea să‑ți răspund și să am ocazia să învăț de la tine, dar trebuie și să simt că îmi pot exprima punctul de vedere“.
Ca în orice situație, fundamental este să răspunzi, nu să reacționezi. Gândește mai întâi. Întreabă‑te: Ce vreau să obțin din conversația asta? Și ce vrea și celălalt? Apoi devine ușor să faci mișcările potrivite.
Combinând o abordare respectuoasă cu înțelegerea faptului că interlocutorul tău cel mai probabil nu vrea să te jignească, dar este pur și simplu prea entuziasmat de punctul său de vedere, vei avea de câștigat din acest proces și vei fi mai eficient. De asemenea, vei putea să te detașezi emoțional de rezultat. Asta te va face cu siguranță mult mai eficient.
În plus, e foarte important să te asiguri că nu tu ești cel vinovat.
E de la sine înțeles că nu poți fi un maestru al persuadării perfecte dacă ești genul care îi întrerupe pe ceilalți. Așadar, dacă Persuadarea Perfectă este obiectivul tău și dacă întreruperea îți stă în obicei, e momentul să încetezi.
Și mie mi‑a stat în obicei, chiar mult timp. Odată ce am devenit conștient de natura distructivă a tendinței de a întrerupe, a devenit misiunea mea să încetez.
Cum am reușit? Cu un plus de băgare de seamă, concentrare și exercițiu. Deci cu mult exercițiu!
A devenit obiectivul meu primar să nu întrerup pe nimeni într‑o conversație. Mi‑am pus bilețele care să‑mi amintească pe telefon, prin casă, pe computer, peste tot și oriunde aș fi dat cu ochii de ele.
Am eșuat, am reușit și am eșuat din nou. Iar apoi, minunea minunilor, ocaziile în care întrerupeam deveneau tot mai rare.
Pentru mine, întreruperea cuiva e acum în principal ceva ce ține de trecut. Încă mai fac asta ocazional. Însă acum mă surprind și îmi pot cere scuze imediat. Acest lucru exprimă respect față de celălalt, recunoaște greșeala mea și îmi amintește să nu mai fac asta tot restul conversației.
Și tu poți face la fel și chiar merită efortul. Practic, nimic nu va zădărnici capacitatea ta de a conduce, de a influența, de a persuada și de a comunica eficient mai mult decât întreruperea celorlalți. Partenerii tăi de discuție devin frustrați, enervați, furioși și mai puțin dispuși să‑ți asculte ideile. Mai mult, e pur și simplu mai greu să te placă.
Dacă scapi de acest obicei, oamenii te vor considera un bun ascultător. Acesta e un compliment pe care nu îl primeam niciodată înainte, iar acum mi se spune asta doar pentru că am renunțat la un obicei foarte contraproductiv.
Fragment din Transformă-ți adversarii în aliați – Bob Burg
Leave a Reply