Sunt vremuri în care nu doar cei bolnavi (sau aparținătorii lor) trec prin traume marcante, dar și ”cei din linia întâi” (cum ne-am obișnuit să le spunem în aceste zile) au de suferit. Medici, asistente și toți cei din sitemul sanitar, psihologi clinicieni sau terapeuți – cu toții sunt expuși în aceste zile șocurilor, stresului, epuizării. Nimeni nu e făcut din oțel, niciun salvator nu e imun la tragediile din jurul său, așa că și specialiștii din asistența medicală și psihologică ar putea avea nevoie (acum sau mai târziu) de sprijin și consiliere – despre cum poate fi oferită această consiliere pentru ”salvatori”, aflați din capitolul 7 al cărții 16 conferinţe despre traumă, capitol pus la dispoziție GRATUIT de editura Trei.

#psihologiacareteajutaacum

CITESTE AICI UN CAPITOL GRATUIT DIN “16 conferinţe despre traumă” DE LOUIS CROCQ



De multe ori, în activitatea lor, salvatorii şi membrii personalului de intervenţie sunt supuşi stresului şi situaţiilor potenţial traumatizante. Poate fi vorba despre un stres intens, provocat de un incident critic din timpul unei misiuni (stres care se poate dovedi traumatic) sau despre un cumul de stresuri care s‑au adunat pe parcursul carierei profesionale, ducând la o stare de epuizare, cu pierderea motivaţiei, pe care anglo‑saxonii o numesc burn‑out. Oricum ar fi, este legitim să vorbim despre stresul salvatorului sau al celor care intervin în eveniment şi despre trauma lor, căci, chiar dacă este vorba despre persoane educate, pregătite şi experimentate, ele pot trăi, într‑un moment sau altul al activităţii, o întâlnire inopinată cu realul morţii şi al neantului. Poate fi o trăire având sentimentul de spaimă, oroare, neputinţă şi impresia de a nu primi niciun ajutor. Trauma nu este rezervată doar condiţiei de victimă, ea îi poate afecta şi pe martorii şi actorii participanţi la eveniment.

Cine sunt salvatorii şi ceilalţi participanţi?

Vorbesc despre „salvatori“ doar pentru a simplifica lucrurile. De fapt, acest cuvânt se referă la întreg personalul care vine în ajutorul victimelor înregistrate în cazul catastrofelor, atentatelor şi accidentelor, precum şi în urma agresiunilor individuale. Există trei categorii de salvatori: salvatorii profesionişti, personalul de îngrijire alcătuit din profesionişti şi salvatorii ocazionali.

Salvatorii profesionişti
Salvatorii profesionişti sunt pompierii, personalul din serviciile medicale de urgenţă şi personalul din Serviciul Protecţiei civile. Toţi sunt instruiţi şi pregătiţi pentru a acorda ajutor victimelor sau pentru a le scoate dintre dărâmături şi a le transporta la centre medicale sau pentru a le acorda primele ajutoare (materiale sau sociale). Ei execută misiunea în echipă şi sunt supervizaţi.

Personalul de îngrijire alcătuit din profesionişti
Acest personal profesionist este alcătuit din persoane însărcinate cu acordarea îngrijirilor medicale: medici şi infi iere din unităţile de pompieri, de la serviciile de urgenţă SAMU şi SMUR. Din 1997, în cele 100 de departamente de pe teritoriul francez sunt integrate în SMUR şi persoanele angajate în celulele de urgenţă medico‑psihologice, psihiatri, psihologi clinicieni şi infirmiere de la secţiile de psihiatrie, având ca misiune deplasa‑ rea imediată la locul catastrofei (sau oriunde a avut loc un eve‑ niment traumatizant) pentru a acorda îngrijiri medicale şi pentru a face o triere a „răniţilor psihic“, adică a victimelor şocate sau traumatizate. Şi ei au fost instruiţi şi pregătiţi corespunzător (psihiatrie de catastrofă) şi lucrează în echipe supervizate, încadrate în organizaţia de acordare a îngrijirilor.

Salvatorii ocazionali
Salvatorii ocazionali pot fi persoane care lucrează în instituţiile publice, a căror primă misiune nu este acordarea ajutorului de urgenţă, dar care pot fi mobilizaţi pentru a participa la această activitate (de exemplu, poliţia şi armata), precum şi voluntari care se oferă să participe alături de autorităţi la ajutarea victimelor. Unele dintre aceste persoane au fost instruite şi pregătite în acest scop. Altele sunt afiliate la organizaţii ad hoc, aşa cum sunt diverse organizaţii neguvernamentale care lucrează mai ales în cadrul misiunilor în străinătate, la cererea ţărilor afectate de catastrofe sau evenimente de război. Putem constata, prin urmare, că sub denumirea generică de „salvatori“ ne referim la un personal cu vocaţie, cu pregătire, competenţe şi experienţă foarte diferite. Toate aceste persoane au disponibilitatea de a lucra în grup, capacitatea de a se integra într‑o echipă şi de a accepta disciplina şi constrângerile ierarhice.

Situaţii potenţial traumatizante şi factori de stres sau traumatici care îi pot afecta pe salvatori

Salvatorii şi cei care acordă ajutor şi îngrijire victimelor pot fi chemaţi să intervină în multe situaţii critice. Dintre acestea, menţionăm catastrofele naturale, cele tehnologice sau accidentale, panica în mulţime (care provoacă victime), atentatele şi evenimentele de război, accidentele catastrofice cu efect limitat şi accidentele sau incidentele cu repercusiuni sociale importante, precum un deces la locul de muncă sau la şcoală (suicid sau accident) de faţă cu martori. În aceste situaţii, toate persoanele prezente sunt afectate în Eul individual, dar şi în cel comunitar (sentimentul de apartenenţă la comunitate). La fel se întâmplă şi în cazul salvatorilor sau al celor care intervin. În aceste situa‑ ţii colective excepţionale, ei sunt impresionaţi într‑o parte din ei înşişi care depăşeşte limitele Eului, făcându‑i să se identifice — mai mult sau mai puţin — cu victimele şi să manifeste compasiune faţă de ele….

CITESTE AICI UN CAPITOL GRATUIT DIN “16 conferinţe despre traumă” DE LOUIS CROCQ