De‑a lungul anilor pe care i‑am petrecut ţinând regim, am crezut că fiecare problemă pe care o aveam îşi trăgea rădăcinile din greutatea mea excesivă.
Când intram într‑un magazin şi nu aveau haine pe măsura mea, când mă alăturam unui grup de oameni şi nimeni nu îmi dădea atenţie, când nu mă puteam hotărî asupra profesiei pe care o voiam şi mă simţeam leneşă, inutilă şi proastă, când mă pomeneam singură în fiecare sâmbătă seară, credeam că nefericirea mea are de‑a face cu corpul meu.
Fragment din:
Credeam că atâta vreme cât aveam să fiu grasă, îmi înăbuşeam creativitatea, libera exprimare şi frumuseţea. Când voi reuşi să ajung zveltă, îmi spuneam, va fi un simbol al dispoziţiei mele de‑a primi plăcere; să fiu zveltă va fi declaraţia la adresa mea și a lumii că după atâţia ani, am crezut în cele din urmă că merit să fiu iubită.
Greşeam. Faptul de‑a fi zveltă făcea doar ceea ce putea să facă: m‑a ajutat să mă simt mai uşoară şi mai atrăgătoare în viaţa de zi cu zi şi după standardele societăţii, dar nu m‑a vindecat de suferinţa subiacentă şi de angoasa refulată în copilărie. Şi nu o va face niciodată.
***
Bărbaţi căsătoriţi, relaţii la distanţă, iubiţi care sunt dependenţi de droguri, muncă sau alcool — căutarea lor insistentă este acelaşi lucru cu a crede că dacă slăbeşti, angoasa care te urmăreşte ca o umbră va dispărea. Amândouă sunt nişte fantezii; una implică obţinerea a ceva; cealaltă implică faptul de‑a câştiga pe cineva. Amândouă sunt un mod de‑a spune: “Prezentul (sau trecutul) s‑ar putea să fie cumplit, dar nu trebuie să mă gândesc la el din cauză că viitorul va fi minunat.” Amândouă sunt menite să te distragă; amândouă oferă o ţintă, un ţel spre care poţi înainta neîncetat fără să îl atingi vreodată.
Leave a Reply