Un element al culturii socialiste era „bancul politic“.
Cu siguranţă că acesta nu era o caracteristică strict românească, însă în România a luat un avânt deosebit. Bancurile politice erau văzute de către regim aproape ca un act de rezistenţă, iar bancagiii riscau să fie urmăriţi. Bancurile politice erau descrise ca fiind „glume de natură duşmănoasă“, „comentarii tendenţioase“, „prejudiciu adus conducerii partidului şi a statului“, „remarci duşmănoase la adresa sistemului socialist“. Uneori, acestea se regăsesc în dosarele Securităţii, unde erau reproduse de către informatorii care le auziseră întâmplător. Chiar şi aceştia spuneau uneori glume, pentru a provoca reacţia celorlalţi.
Ceauşescu se trezeşte de dimineaţă, iese pe balcon şi salută soarele:
— Bună dimineaţa, soare!
— Bună dimineaţa, conducător măreţ, gânditor de la Dunăre, cel mai iubit fiu al poporului, îi răspunde soarele la salut. Datorită ţie, România atinge noi culmi de bunăstare şi progres.
Ceauşescu iese după masa de prânz la o plimbare în grădină şi salută din nou soarele:
— Bună ziua, soare!
— Bună ziua, stejar al Carpaţilor, îi răspunde soarele. Datorită eforturilor Tale pentru pacea mondială, toate popoarele progresive se bucură de o existenţă lipsită de griji.
După cină, Ceauşescu salută din nou de la balcon soarele la apus:
— Bună seara, soare!
— Hai sictir, dictator afurisit, se răsteşte la el soarele. Am plecat în Vest.
Leave a Reply