Copilul din flori se dovedește a fi o lectură extrem de plăcută. Deși pare previzibil, are câteva surprize savuroase.
Copilul din flori este un roman care descrie o anumită etapă de maturizare, oarecum târzie, a lui Lobbi, un tânăr pasionat de flori. Deși multele și traumatizantele experiențe prin care a trecut deja ar fi trebuit să îl marcheze profund, lăsând în urma lor un tânăr pregătit pentru a-și lua viața în mâini – lucru pe care, de altfel, îl și face – abia această etapă, cea a părăsirii căminului părintesc, este în măsură să descătușeze bărbatul care se ascunde în trupul plăpând al băiatului speriat și indecis care pornește la drum.
Destinația lui Lobbi este cea mai cunoscută grădină de trandafiri din lume, care însă în timp a ajuns în paragină. Călugării din curtea mănăstirii în care grădina este construită preferă să se dedice muncii de catalogare a manuscriselor vechi decât să întrețină o grădină a cărei singură rațiune de a exista pare a fi vechea ei celebritate. Drumul până la această mănăstire însă, precum și preluarea în sine a muncii de reconstrucție a grădinii, sunt pline de peripeții, oferindu-i personajului câteva ocazii de a se cunoaște pe sine în situații limită.
Tranziția de la Lobbi cel vechi la noul Lobbi se face pe nesimțite, astfel că, la mănăstire ajunge un tânăr ceva mai îndrăzneț, totuși nepregătit pentru surpriza de proporții pe care femeia pe care a iubit-o „un sfert de noapte” i-o va face. Singura noapte petrecută împreună a avut ca urmare o fetiță, pe care acum mama decide să i-o lase tânărului tată cât timp va termina o lucrare, „ceea ce ar putea lua cam o lună”. Abia un eveniment de asemenea anvergură va fi în stare să-l maturizeze pe deplin pe băiat dovedind că, de fapt, maturitatea vine atunci când este necesar, nu neapărat când vârsta o dictează.
Citiți întreaga recenzie pe Bookblog.ro.
Leave a Reply