După ce a fost agresată sexual în timp ce era inconștientă, viața artistului plastic și scriitoarei americane Chanel Miller a fost scindată în două – înainte și după aceea. Violul a însemnat pentru tânăra, atunci de 21 de ani nu doar o traumă fizică și emoțională, ci și ani de camuflare a identității proprii. În procesul care a avut o amploare internațională și s-a finalizat cu condamnarea la 3 luni a agresorului, scriitoarea a fost cunoscută ca Emily Doe. Aceasta a fost identitatea asumată public, în spatele căreia se proteja de umilință, rușine, agresiuni verbale și chiar amenințări cu violul sau moartea.

Acesta e numele meu, autobiografia lui Chanel Miller publicată de Editura Trei, reprezintă pentru autoare înainte de toate punctul final al unui lung drum spre vindecare, o asumare a identității proprii și un proces complex de devenire.

            „În vârful picioarelor nu se poate sta neclintit”

Din 2016 și până în 2019, cât timp a scris cartea, Chanel Miller nu s-a gândit să-și dezvăluie identitatea, nici măcar după publicarea acesteia. „Timp de 3 ani, înainte de publicarea cărții, am scris păstrându-mi anonimatul, cunoscută publicului doar ca Emily Doe”, a mărturisit scriitoarea americană într-un interviu pentru The Guardian. „Zi de zi stăteam singură și scriam în tăcere, singura mea sarcină fiind aceea de a scoate la lumină povestea. Când am acceptat să-mi scriu memoriile, nu am garantat că-mi voi dezvălui și identitatea. Așadar, din 2016 până în 2019 am țesut laolaltă cuvinte și propoziții, în timp ce eram protejată și izolată de lume, într-un fericit anonimat. Singurele momente când suna telefonul era în diminețile de vineri. Editorul meu voia să se asigure că, deși sunt scufundată, nu mă înec. Cât am scris m-am simțit ca într-o catedrală imensă și goală”.

Anonimatul i-a servit lui Chanel Miller ca un scut pe tot parcursul procesului, la finalul căruia autoarea a citit o declarație către agresor, publicată ulterior de BuzzFeed și citită în doar 4 zile de 11 milioane de oameni. Președintele Joe Biden s-a numărat printre aceștia. Mai mult, i-a trimis lui Chanel Miller un mesaj de susținere în care îi spunea printre altele, folosindu-se de replica din filmul Avatar – „Te văd”.

Revelarea identității atât de mult timp ascunse a fost însă o decizie greu de luat. Însă, amintindu-și de cuvintele lui Lao Tze – „În vârful picioarelor nu se poate sta neclintit” – scriitoarea a luat decizia de a-și asocia imaginea cu povestea acelui viol care făcuse înconjurul lumii. „Să păstrezi ceva închis în tine îți limitează ajutorul, sprijinul pe care l-ai putea primi de la ceilalți” spune Chanel Miller. „Te ferești de lucrurile rele, le închizi ușa, dar cele bune tot pe-acolo vin. Nu puteam să-mi petrec viața în vârful picioarelor”, mai spune autoarea. 

„Durerea îți dă mai multă putere să mergi înainte. Fericirea și confortul, nu. Totul depinde de ceea ce vrei să fii”

Potrivit unei analize a Departamentului de Justiție din Statele Unite, mai puțin de 1% dintre violuri se finalizează cu o condamnare a agresorului. Cu Acesta e numele meu, Chanel Miller scrie „Biblia acelor lucruri care li se pot întâmpla victimelor agresiunilor sexuale”, după cum observa un senator american. Umilința trăită la proces, toate momentele când a fost supusă interogatoriilor în instanță, ca și când ar fi fost vinovată, sentimentul că viața ei e mai puțin importantă, agresivitatea unora dintre oameni, detaliile jenante din presă – toate sunt descrise în autobiografia Acesta e numele meu, considerată cartea anului 2019 de The New York Times Book Review, The Washington Post, Time și multe alte publicații americane de prestigiu.

„Durerea îți dă mai multă putere să mergi înainte. Fericirea și confortul, nu. Totul depinde de ceea ce vrei să fii” – acest îndemn l-a primit scriitoarea într-un discuție cu mama ei despre asumarea deciziei dezvăluirii adevăratului său nume. Iar, când a ajuns la concluzia că anonimatul îi afectează capacitatea de vindecare, Chanel Miller și-a dezvăluit până la urmă identitatea. Cartea sa a șocat, a fost apreciată, premiată și tradusă nu doar pe continentul american, ci și în Europa și Asia. Dar, cel puțin la început, reacția scriitoarei a fost una de confuzie: „Decizia de a-mi pune numele adevărat pe coperta cărții a însemnat că a trebuit să învăț să spun cu voce tare povestea mea. Și cum interviurile au început să curgă, furia mea creștea pe zi ce trecea. Mi-au reapărut atacurile de panică și vechile sentimente nedorite. Simțeam cum alunec, cum nu mai pot rămâne conectată la realitate. Nu înțelegeam diferența dintre un interviu și un interogatoriu” spune Chanel Miller. Însă, așa cum mărturisește scriitoarea în același interviu pentru The Guardian, obiectivul său a fost întotdeauna să fie „mai puternică decât frica” pe care o simțea. Iar atitudinea sa, așa cum este transpusă în Acesta e numele meu a stârnit un val de simpatie publică pe mai multe continente, a însemnat umărul pe care s-au sprijinit multe femei abuzate sau acel mesaj de curaj și încredere de care altele aveau nevoie pentru a merge mai departe.

„Nu există deadline-uri pentru vindecare” spune Chanel Miller, iar mesajul transmis prin autobiografia Acesta e numele meu e că poziționarea față de o situație e foarte importantă. Chanel Miller a refuzat să se considere victimă. Și-a spus opiniile în cartea sa și a clamat dreptul la demnitate nu doar în numele său, ci al tuturor femeilor care s-ar putea afla într-o astfel de situație. „Până la urmă, această experiență va fi întotdeauna o parte din tine, dar trebuie să alegi cum o folosești, ce imagine desenezi” spune artistul plastic și scriitoarea Chanel Miller. „Eu îmi folosesc furia ca pe-un combustibil, durerea, ca forță, la care se adaug abilitatea de a empatiza cu oricine trece printr-o astfel de situație. Și sunt recunoscătoare pentru puterea de a face asta”, mărturisește autoarea romanului Acesta e numele meu.