Am un har, sunt „nas“. — Iar eu, clarvăzătoare!

În faţa chioșcului în care avusese loc întâlnirea aceea ciudată, Alice a resimţit o profundă indispoziţie, o neliniște subită care îi strângea inima. S-a oprit, iar Daldry, intuindu-i starea, s-a întors către ea.

Ghicitoarea aia nu-i decât o femeie ca mine și ca tine… mă rog, mai ales ca tine. Pe scurt, nu te neliniști, o să facem tot ce trebuie ca să te scăpăm de farmece. — Iar mă luaţi peste picior, și nu-i deloc drăguţ din partea dumneavoastră.

Fragment din:

Voiam doar să te fac să zâmbești. Alice, du-te să asculţi fără teamă ce are de spus baba aia nebună și, pe drum, la întoarcere, o să râdem amândoi de neroziile ei. Odată ajunși la Londra, în halul de oboseală în care suntem, o să dormim ca niște îngerași, fără să ne pese de vreo vrăjitoare. Hai, curaj, eu te aștept aici, neclintit.

Mulţumesc, aveţi dreptate, mă port ca o puștoaică.

Da… bine… acum, șterge-o! Ar fi mai bine să ne întoarcem totuși înainte să se facă beznă. Mașina mea n-are decât un singur far în stare de funcţionare.

Alice a înaintat spre chioșc. Ușa acestuia era închisă, dar, pe sub oblon, se strecura o rază de lumină. A ocolit și a bătut la ușă. Văzând-o, ghicitoarea a părut mirată.

Ce-i cu tine aici? S-a întâmplat ceva? a întrebat-o femeia.

Nu, a răspuns Alice.

Nu arăţi prea bine! Ești palidă toată, a remarcat bătrâna.

Probabil e din cauza frigului. Mi-a intrat până-n oase.

Intră, i-a poruncit ghicitoarea, vino să te încălzești lângă sobă.

Alice a pătruns în gheretă, unde a recunoscut imediat miresmele de vanilie, ambră și piele, mai intense în apropierea sobei. S-a așezat pe o banchetă, iar ghicitoarea s-a instalat alături și i-a luat mâinile în ale sale.

Va să zică, te-ai întors să mă vezi.

Eu… doar treceam pe aici și am văzut că e lumină.

Ești absolut fermecătoare.

Cine sunteţi? a întrebat Alice.

O ghicitoare pe care oamenii bâlciului de pe digul ăsta o respectă; oamenii vin de departe ca să le ghicesc viitorul. Dar ieri, în ochii tăi, nu eram decât o babă nebună. Presupun că, dacă azi te-ai întors, trebuie să-ţi fi schimbat părerea. Ce vrei să știi?

Bărbatul care trecea prin spatele meu în timp ce discutam… cine este și de ce ar trebui să mă întâlnesc cu alte șase persoane până să-l cunosc pe el?

Îmi pare nespus de rău, scumpo. Nu am răspuns la aceste întrebări. Eu ţi-am spus ceea ce mi s-a arătat. Nu pot inventa nimic, n-o fac niciodată, nu-mi plac minciunile.

Nici mie, a protestat Alice.

Dar n-ai trecut întâmplător prin faţa rulotei mele, nu-i așa?

Alice a clătinat din cap.

Ieri, mi-aţi spus pe nume, deși nu vi-l destăinuisem. Cum de l-aţi știut? a întrebat Alice.

Iar tu, cum poţi numi pe loc toate parfumurile pe care le simţi?

Am un har, sunt „nas“.

Iar eu, clarvăzătoare! Fiecare dintre noi este dotată, în domeniul său.

(…)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?hl=ro&v=zSPIbGdm_dc]

    

Spuneţi-mi adevărul, chiar aţi văzut toate lucrurile alea ieri?

Adevărul? Slavă Domnului, viitorul nu e săpat în marmură. Viitorul tău este rezultatul propriilor alegeri.

(…)

Ghicitoarea a întors palmele lui Alice cu faţa în sus.

Alice, în tine sunt două vieţi. Cea pe care o cunoști și o alta, care te așteaptă de multă vreme. Aceste două existenţe n-au nimic în comun. Bărbatul de care îţi vorbeam ieri se află undeva, pe drumul din cealaltă viaţă, și nu va fi niciodată prezent în asta pe care o duci acum. Dorinţa ta de a-l întâlni te va sili să faci o lungă călătorie. O călătorie în cursul căreia vei descoperi că nimic din ceea ce credeai tu a fi real nu este așa.

Ceea ce-mi spuneţi n-are niciun sens, a protestat Alice.

Poate. La urma urmei, nu sunt decât o simplă ghicitoare dintr-un bâlci.

Încotro voi călători?

Spre locul din care vii, scumpo, spre istoria ta.

Vin de la Londra și am de gând să mă întorc tot acolo în seara asta.

Eu vorbesc de pământul unde te-ai născut.

E tot Londra, m-am născut în Holborn.

Nu e așa, crede-mă, scumpo, a răspuns ghicitoarea.

Ce naiba, încă mai știu unde m-a născut mama!

Ai văzut lumina zilei în sud, nu-i nevoie să fii clarvăzătoare ca să ghicești asta. Stau mărturie trăsăturile chipului tău.

    

Previous

Cum să te înţelegi cu un introvert. De ce să nu-i spui ”Ți-a mâncat pisica limba?”

Next

Fiţi mai scumpi cu timpul vostru. Ce sunt ”planificările placebo”?

2 Comments

  1. Hotul de umbre mi-a placut atat de mult incat mi-a fost teama sa mai citesc si altceva de acelasi scriitor. Dar am incercat acum cateva zile si Strania calatorie a domnului Daldry si odata cu ea am descoperit ca sunt atrasa tot mai mult de literatura franceza contemporana, iar pe Levy l-am trecut in randul autorilor preferati. Personajele lui sunt atat de colorate, iar firul povestii presarat cu multe surprize. Niciodata nu stiu la ce sa ma astept. Si mereu ma pacaleste, lasandu-ma cu impresia ca exista ceva elemente fantastice in romanele sale, cand de fapt, totul tine de viziunea fiecaruia.

    • Multumim pt. cele spuse. Iar daca v-au captivat romancierii francezi mai noi, atunci ati ajuns in locul cel bun :), caci aveti de unde alege.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

 

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén