Bureți de fag – noua carte de ficțiune semnată de Mihai Duțescu și publicată de Editura Trei ajunge zilele acestea în librăriile din București și din țară. Vă promitem o poveste de familie care nu vă va lăsa indiferenți. Vă veți bucura și veți suferi alături de personajele din Bureți de fag pentru ca la final să descoperiți că nu sunteți deloc străini de lumea imaginată de Mihai Duțescu.

L-am rugat pe Mihai Duțescu să dezvăluie cititorilor săi ideea care a stat la baza acestui roman.

„Am scris cartea asta pornind de la realitatea familiei mele. L-am așezat în centru pe Ducu – un tânăr ambițios, născut la țară undeva prin Teleorman, în anii ’50, despre care câțiva cititori mai norocoși vor descoperi că seamănă destul de mult cu tatăl meu. Cu toate astea, am ales să-i ficționalizez masiv biografia, până într-acolo încât unele întâmplări sau chiar membrii propriei familii (copilul, soția) nu mai au nicio legătură cu realitatea. În felul ăsta, m-am gândit că voi ajunge cumva la esență: sună pretențios, știu, dar am vrut ca atât personajele, cât și poveștile lor să capete un caracter cât mai generic – aproape arhetipal pe alocuri.

Una peste alta, cred că am reușit să individualizez un set de narațiuni sociologice, reprezentative pentru generația celor care au contribuit fundamental la modernizarea României în perioada anilor ’80 – 2000. Este vorba despre acea tipologie clasică de „băiat de la țară ajuns inginer la oraș”, cu tot ce presupune asta: relațiile de gen din interiorul familiei, relațiile cu cei dinaintea sa (părinții) și în același timp cu cei de după (copilul), micile istorii personale și toată matricea de traume, compromisuri, dependențe, obsesii. Peste toate, plutesc intrigi, conflicte și o violență mocnită, neconsumată.

Și încă ceva: i-am pus titlul Bureți de fag fiindcă mi s-a părut cu adevărat frumos – rudimentar și sofisticat totodată – ca o amintire a ceva foarte trist, care s-a insinuat în poveste încă de la primele pagini și insistă să rămână acolo până la final.”

Scriitorul Adrian Schiop spune despre romanul lui Mihai Duțescu că este „cartea aia ALTFEL despre comunism, cu o perspectivă de bun-simț, fără volute pioase sau chestionări tragice – motiv pentru care o recomand în special celor care vor să-și facă o idee despre cum gândeau și se purtau oamenii moralmente OK din România de atunci.”

Mihai Duțescu (născut în 1979, la Alexandria) este arhitect, lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. În urma câștigării concursului de debut organizat de editura Cartea Românească, publică în 2010 volumul de poezie și toată bucuria acelor ani triști, recompensat cu mai multe premii și nominalizări, printre care și Premiul „Mihai Eminescu”. În 2014 revine cu franceza un avantaj (poezie, Pandora M) și Uranus Park (roman, Polirom), o ficțiune realistă despre jungla imobiliară a Bucureștiului de la începutul anilor 2000, pentru care primește premiul „Tânărul prozator al anului” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Este prezent cu eseuri, proză și poezie în diferite antologii din țară și din străinătate.