Romanul Pământul oamenilor liberi, de Liliana Lazăr, se construieşte în jurul destinului lui Victor Luca, din satul moldovenesc Slobozia, un personaj straniu, greu de plasat pe axa bine-rău şi aflat într-o relație specială cu un loc magic al satului, „Groapa cu lei”, lacul situat în apropierea pădurii care înconjoară Slobozia.

   

    

     

Destinul neobişnuit al personajului – criminal în serie fără voia lui – se desfăşoară pe fundalul sumbru şi opresiv al regimului comunist, dar şi al degringoladei primilor ani postrevoluționari.

Dacă lacul din pădurea ce înconjoară Slobozia este malefic, aşa cum crede toată lumea, de ce îl protejează pe Victor, copilul oropsit, adolescentul criminal? Și de ce îl ajută pe acest om căutat de poliție, care se ascunde în casa mamei sale? În această regiune a României, unde legendele populare coexistă cu riturile ortodoxe, preoții sunt supravegheați îndeaproape de regimul comunist, iar cărțile sfinte sunt arse.

Pentru a-şi spăla păcatele şi pentru a fi absolvit de vină, Victor acceptă misiunea pe care i-o încredințează părintele Ilie: devine copist de texte sacre.  Absorbit de munca sa secretă şi chinuit de pulsiunile sale, Victor speră că, în cele din urmă, îşi va găsi mântuirea.

Ancorat în istoria relativ recentă a României – acoperă perioada regimului Ceauşescu –, Pământul oamenilor liberi are suspansul unui roman polițist şi stranietatea unui basm.

  

Cronică de Alina Dobrin, publicată în Q Magazin