În celebra frază de debut a romanului „Anna Karenina”, Lev Tolstoi spunea: „Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. La aproape un secol și jumătate distanță, scriitoarea americană Miranda Cowley Heller observa în Castelul de hârtie, romanul său de debut, adevărul cuvintelor lui Tolstoi – într-adevăr, pe orice meridian al lumii și în absolut orice timpuri, „Fiecare afurisită de familie este nefericită în felul ei afurisit”….

Publicat de Editura Trei, Castelul de hârtie reprezintă uimitorul debut la vârsta de 59 de ani al Mirandei Cowley Heller, o autoare familiarizată până acum mai degrabă cu lumea televiziunii decât cu cea literară. Vicepreședinte și director pentru seriale dramatice la HBO, unde a lucrat la dezvoltarea unor producții precum „Clanul Soprano”, „Sub pământ SRL” sau „Cartelul crimelor”, Miranda Cowley Heller a surprins cu primul său roman, Castelul de hârtie, devenit instantaneu bestseller New York Times, selectat la clubul de carte al lui Reese Witherspoon și în curs de transformare în miniserie pentru HBO.

Cu o acțiune plasată în sălbaticele locuri din Cape Cod, unde scriitoarea și-a petrecut fiecare vară din copilăria sa, Castelul de hârtie este o poveste de dragoste cu o intensă tensiune dramatică. Un secret îngropat de decenii, o căsnicie construită pe o minciună și o răzbunare care „dinamitează” relația dintre ceea ce ar fi putut fi două „suflete-pereche” constituie materialul din care scriitoarea americană construiește o poveste de dragoste și o saga atipică de familie.

Acțiunea romanului are loc într-o singură zi din viața lui Elle Bishop și pivotează în jurul dilemei care o macină – să rămână alături de Peter, soțul pe care-l iubește sau să-l urmeze pe Jonas, bărbatul la care a visat întreaga viață și de care a despărțit-o o tragedie? Jonas este prietenul din copilărie al lui Elle, „băiețelul cu ochii verzi și părul negru”, cel lângă care stătea întinsă pe patul de mușchi din pădure, când erau copii, „doi străini cu o singură inimă”. Peter este viața lui Elle, Jonas ar fi putut să fie. În vremea adolescenței, Jonas face un gest prin care vrea să o salveze pe Elle, să o izbăvească de umilință și rușine. Dar reușește oare? La maturitate, Peter o salvează când e atacată pe stradă, se îndrăgostește de ea și o ia de soție. Dar este oare suficient?

Elle nu este o Anna Karenina a vremurilor moderne. Este o femeie emancipată, independentă, mamă a 3 copii, pusă față-n față cu o alegere imposibilă. „În cazul lui Elle, ea are de ales între o dragoste mare și o altă mare dragoste. Nu există alegere proastă, dar aceasta înseamnă deopotrivă și că nu există o alegere bună”, spune autoarea cărții într-un interviu pentru publicația „The Guardian”.

„- Colibri sunt singurele păsări care pot zbura înapoi, mi‑a spus atunci Jonas. E unul dintre lucrurile care m‑au uimit întotdeauna. Pot zbura înapoi și înainte cu aceeași viteză. Patruzeci și opt de kilometri pe oră. — Dacă aș putea zbura înapoi, aș face‑o”, i-a răspuns Elle, care, într-un fel sau altul, este singura care pierde, pentru că nu poate schimba trecutul. Nu poate zbura înapoi și șterge din istoria vieții ei ceva ce nu trebuia să se fi întâmplat și care i-a schimbat traiectoria pentru totdeauna.

Deși acțiunea propriu-zisă a cărții are loc în doar 24 de ore, romanul este structurat printr-o serie de flashback-uri care acoperă 50 de ani din viața naratoarei și reconstituie istoria unei familii, de la Amory, cel care a ridicat Castelul de Hârtie în Pădurea de Niciunde, până la nepoții acestuia. Fiecare eveniment din trecut pare să fi pregătit într-un fel terenul pentru momentul deciziei pe care Elle o ia în prezent.

Bunicul Amory „a construit pereții interiori și tavanele din carton presat Homasote, ieftin și practic, și a botezat tabăra Castelul de Hârtie. Ce n-a prevăzut a fost că bunica avea să-l părăsească înainte să termine el de construit”. Va repeta Elle povestea excentricei sale bunici căsătorite de trei ori sau pe cea a mamei? Va merge mai departe urmând iubirea pe care a ales-o sau pe cea care reprezintă destinul ei? Deznodamântul romanului Castelul de hârtie a fost intens dezbătut în mediul online de cititorii anglo-saxoni, pentru că un gest simbolic făcut de Elle a primit interpretări diferite. „Nici eu n-am avut nicio idee pe cine va alege Elle”, recunoaște autoarea. „De fapt, alegerea este făcută în ultimele două-trei pagini ale cărții”, mai spune Miranda Cowley Heller. Iar celor care cereau detalii mai explicite, scriitoarea americană le oferă un indiciu clar: „Răspunsul se află în penultimul paragraf al romanului”.