De la Mircea Dinescu la Ștefan Agopian, de la Mircea Cărtărescu la Emil Brumaru, de la Solomon Marcus la Vasile Dem. Zamfirescu sau de la Antoaneta Ralian la Theodor Paleologu, jurnalista Dia Radu cuprinde ”lumea românească” în 18 interviuri, cum aflăm din subtitlul antologiei sale Divanul imaginar.
Cartea propune o selecție din numeroasele interviuri luate de Dia Radu pentru revista Formula AS, selecție realizată ”nu după notorietatea celor intervievați, ci după efervescența întâlnirii, după cât de vie și de autentică a fost întâlnirea”, după cum a precizat autoarea vineri (19 ian.) la lansarea de carte de la Librăria Cărturești-Verona.
În cadrul acestui eveniment Dia Radu a dialogat cu directorul general al Editurii Trei, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu. Intervievat el însuși în Formula AS (citiți aici interviul despre psihanaliză și… pescuit), V. Dem. Zamfirescu a schimbat vineri rolurile, intrând de această dată postura de intervievator – una deloc comodă pentru autoare, care a fost rugată nu doar să-și dezvăluie din strategiile jurnalistice, dar să lămurească și motivele sale profund personale pentru care a ales să discute cu o personalitate sau alta. Cât au contat deci propriile ei frământări – n-a încercat uneori să-și găsească niște răspunsuri prin interviurile sale? Cât împrumută un jurnalist (prin idealizare și identificare) din faima celui intervievat? Cât de mult se aseamănă convorbirea din cabinetul psihanalistului cu un interviu jurnalistic? – au fost doar o parte dintre întrebările adresate de psihanalist autoarei.
Și se pare că între jurnalism și psihanaliză, sunt destule puncte de intersecție: uneori ai impresia că dialogul se desfășoară ”de la inconștient la inconștient”, a observat Dia Radu. Apoi, felul în care jurnalistul încearcă să nu manipuleze, să nu inducă răspunsuri nu e departe de modul în care psihanalistul ”lasă liber fluxul verbal al pacientului”, a observat, la rându-i, Vasile Dem. Zamfirescu. Care a completat că deschiderea personalităților intervievate în Divanul imaginar datorează mult și ”valențelor de terapeut ale Diei Radu, care știe să pună întrebări”. ”Am avut cu ea o discuție autentică, altfel decât în interviurile jurnalistice anterioare”, a conchis directorul editurii Trei.
Cele 18 interviuri sunt dovezi ale acestei autenticități, care deschide uși nebănuite către lumile interioare ale unor somități românești din artă, științe sau literatură.
Iată trei exemple:
– Apreciatul regizor Yuri Kordonski povestește despre viața sa de ”fugar” (emigrant plecat din Odessa, dar și creator însetat de nou, care fuge de ”lucrurile care încep să băltească”) sau despre cum a făcut trecerea de la facultatea de matematică la teatru: ”Teatrul a fost un soi de virus pe care l-am captat în timpul facultății, când făceam partea dintr-un grup de studenți amatori. Când mi-am luat diploma, știam că nu voi lucra niciodată ca programator de computer, nici ca profesor. Am rămas însă cu o pasiune pentru logică. Oricât de a naibii de răsucită și îmbârligată ar fi, o piesă de teatru bună are întotdeauna logică!”
– Istoricul Neagu Djuvara destăinuie unul dintre secretele vitalității sale intelectuale: cu formare dublă (istorie și drept), a lucrat până la 50 de ani în diplomație, neputând să se ocupe de adevărata sa pasiune, căreia i-a venit rândul abia în a două jumătate a vieții: ”Cu doctoratul ăla în Drept, am lucrat toată viața la minister, prin Africa și prin Franța. Mereu numai cu acel doctorat care nu mă interesa. Și, deși făcusem și doctoratul în istorie, nu am putut scrie istorie decât după 50 de ani. Energia pe care o am acum, la vârsta mea, e și o formă de recuperare. Am avut toată viața ambiția de a deveni profesor și nu am putut-o împlini decât foarte târziu, la 73 de ani, vârsta la care alții ies la pensie. Eu la 73 de ani am început efectiv o nouă viață”.
– Poeta Nora Iuga povestește despre iubire și poezie, dar și despre nevoia de revoltă și chiar de puțină frivolitate: ”Un strop de frivolitate e esențial. Am și un vers despre asta. Vai, cu ce bărbat urât am dansat aseară boleroul/ toată noaptea ne-am primit și-am bătut, și-n zori am incendiat metroul,/ ce bărbat urât, ah, ce bărbat am legat aseară într-o batistă/ și pe apa morților l-am dat eu, dintre frivole, cea mai tristă. Și frivolitatea e tot o formă de revoltă, împotriva unei mentalități închistate”.
Leave a Reply