În acest roman, comisarul Adamsberg trebuie să înfrunte o traumă veche ce i-a marcat copilăria și relația strânsă pe care o avea cu fratele său, în timp ce încearcă să mențină echilibrul departamentului de poliție și să dezlege tainele unei crime obscure, făcute cu un trident.
Category: Uncategorized Page 40 of 85
“Vreau un tânăr talent! Un tânăr talent!” — întotdeauna îmi aruncă chestia asta în nas. Parcă ar fi un producător de filme porno.
Această formă de literatură a fost prima surpriză pe care mi-a oferit-o Daniel Glattauer.
Povestea este narată din punctul de vedere al lui Jack, ceea ce o face cu atât mai tulburătoare.
Copiii zic că i-am smuls capul de pe umeri… cred că puştii mei şi-au fabricat o amintire de-a lungul anilor, transformându-mă într-un soi de superfemeie.
Andrew o recunoscuse imediat pe Valérie, dar nu după trăsături — nu mai semăna câtuşi de puţin cu cea pe care o cunoscuse el în urmă cu douăzeci de ani —, ci după râs. Un râs de neuitat, care îi făcea inima să tresară. La fel ca şi sânii ei, ce-i bântuiseră adolescenţa.
A fost o lovitură cât se poate de impresionantă care spune multe despre natura vederii la distanţă.
Pe drumul de întoarcere n-am vorbit — deşi m-a străfulgerat gândul că nimeni nu-mi mai spusese că sunt frumoasă. M-am tot gândit la ce îmi spusese despre căsnicie.
Aş zice că e unul dintre cele mai haioase romane din ce s-a tradus la noi în 2012. Maimuţăreşte literatura „de succes“, cu zorzoanele ei stilistice, ciufuleşte aura autorilor de bestseller-uri, dă cu tifla escrocheriilor de imagine la care aceştia apelează pentru a-şi creşte cota.