Tulburarea factice, ca importanță și complexitate, se află pe același nivel cu alte tulburări mentale majore ca schizofrenia și tulburarea bipolară. În general, pacienții cu această boală au un singur scop: să îi convingă pe alții că au o problemă medicală. Problema poate fi o boală, o leziune sau o dizabilitate. Poate fi fizică (febra, indusă prin acțiuni de lezare și/sau infectare autoprovocate) sau psihologică (depresia). Sau ambele. Scopul? Împlinirea unei nevoi emoționale. „Cazurile de tulburare factice includ întotdeauna înșelătoria. Acești pacienți mint prin cuvinte și prin acțiuni ca să obțină ceea ce vor. Cred că numai dacă „se dau bolnavi“ își pot îndeplini nevoile psihologice. Mulți dintre aceștia caută atenția medicilor și a asistentelor, așa că se vor expune de bunăvoie testelor diagnostice, operațiilor exploratorii și tratamentelor riscante. Dar am întâlnit și mulți pacienți care evită cu totul spitalele, căutând să-și înșele doar prietenii și familia”, precizează dr. Marc Feldman în cartea Ce n-aș da să fiu bolnav scrisă împreună cu Gregory  Yates și publicată în România la Editura Trei, în colecția Psihologia pentru toți, despre una dintre cele mai stranii patologii, deloc ușor de diagnosticat fără o analiză aprofundată.

Tulburarea factice este o afecțiune psihiatrică în care o persoană își provoacă sau înscenează simptome de boală fizică sau psihică, în mod deliberat și conștient, fără un beneficiu exterior direct. Sau înscenează și contribuie la provocarea îmbolnăvirii unei alte persoane pe care o are în grijă. Inclusiv a unui animal de companie, un astfel de caz fiind expus în capitolul individual dedicat subiectului, în care o pacientă își înfometase deliberat câinele și inventase simptomele raportate pentru a trezi atenția și îngrijorarea celorlalți și a rămâne în atenția medicilor. Ceea ce caută acești pacienți este rolul de bolnav – atenția, îngrijirea, compasiunea și protecția pe care le presupune. Spre deosebire de tulburările psihosomatice sau de simulare, persoana cu tulburare factice știe că își fabrică boala, dar nu o face pentru un câștig exterior – ci pentru a răspunde unor nevoi emoționale adânc înrădăcinate, adesea formate în copilării marcate de abuz sau neglijență. De aceea, înțelegerea acestei patologii necesită nu doar discernământ clinic, ci și o profundă empatie față de suferința invizibilă care o alimentează. „Poate într-o zi lumea va înțelege că în spatele tulburării factice se află nevoi psihologice reale. Poate că atunci nu vor mai fi atât de supărați pe mine. Dar la cum stau lucrurile acum, simt că irosesc resursele medicale. Uneori îmi vine să mă omor”, este mărturisirea unui paciente a dr. Feldman care și-a înscenat diferite afecțiuni.

În practica sa de medic psihiatru, de mai bine de 25 de ani, Feldman a întâlnit multe cazuri de la care a pornit nu doar investigarea acestei tulburări, dar și dezvoltarea subiectului pentru specialiști, în peste o sută de articole despre tulburarea factice și despre abuzurile medicale create de acești pacienți asupra altor persoane. El a dezvoltat subiectul și într-o serie de cărți, printre care se numără Patient or pretender și Playing sick, publicate anterior celui mai recent volum,„Ce n-aș da să fiu bolnav”.

Prin participarea la emisiuni ca Good Morning America, Larry King, Dateline, 20/20, ABC World News, Court TV, CNN, Discovery Health, MSNBC Nightly, Fox, CBC și CBS, unde a vorbit despre cercetările sale, el a deschis subiectul și pentru publicul larg și a devenit unul dintre cei mai renumiți profesioniști în sănătate mintală specializați pe această tulburare. Astfel, dr. Marc Feldman a făcut parte și din comitetul care a consiliat grupul de lucru pentru cea mai recentă versiune a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), publicată de Asociația Americană de Psihiatrie,și a oferit consultanță pentru această secțiune referitoare la tulburarea factice, din capitolul „Tulburările cu simptome somatice și tulburări înrudite“.

De ce munca sa și în special volumul Ce n-aș da să fiu bolnav, un adevărat ghid scris pe înțelesul tuturor, sunt deopotrivă importante pentru publicul larg și pentru cei care lucrează în domeniile medicale și sănătății mintale? Pentru că, concluzioneazăMarc Feldman, majoritatea profesioniștilor se va întâlni cu cel puțin un astfel de caz pe parcursul carierei, chiar dacă mulți dintre ei nu-și dau seama. Iar acest lucru se poate întâmpla și în cazul oamenilor obișnuiți care pot avea în viața lor pe cineva ce se confruntă cu o astfel de realitate. Iar scopul demersului inițiat de cei doi autori în acest volum este acela ca cititorii, indiferent de pregătire, să înțeleagă că, în cazul acestei tulburări, soluția se află în domeniul sănătății mintale, deși aparența conduce spre diferite cabinete medicale. În ceea ce îi privește pe specialiști, cartea oferă un foarte bun sprijin și o analiză utilă pentru un diagnostic diferențial complet. Așa cum precizează autorii s-a scris relativ puțin despre tulburarea factice din punct de vedere nonmedical și chiar medical, în mare parte sub formă de studii de caz în literatura de profil. Însă ei apreciază că, oricât de utile au fost aceste expuneri, adesea nu răspund la întrebări și nu vorbesc despre experiența trăită a persoanelor care se confruntă sau acționează ca o consecință a acestei tulburări. Cum este să vrei să fii bolnav? Să vrei ca altcineva să fie bolnav? Ce efecte are o boală inventată asupra unei familii sau asupra unei relații? La toate aceste întrebări, răspunsurile sunt oferite în detalii pline compasiune prin expunerea foarte multor cazuri și povești de viață care arată nu doar o realitate diferită a acestor oameni, dar și felul în care pot fi ajutați.

„Am umplut această carte cu poveștile reale de viață ale oamenilor care au fost sau sunt captivi în ciclul tulburării factice. Voi aduce în discuție literatura de specialitate — precum și experiența mea personală din domeniu — pentru a evidenția contextul și pentru a explora tiparele ce apar între povești diferite. Vă avertizez: aceste cazuri nu sunt o lectură ușoară. Dar dacă această tulburare nu este diagnosticată și tratată corespunzător, subiecții aflați în suferință și țintele lor nu vor avea parte de ajutorul de care au nevoie. Într-adevăr, este posibil ca suferința să se transmită generațiilor următoare”,  afirmă Feldman.

Medicul psihiatru Marc D. Feldman este expert internațional în înșelătoria medicală. Lucrările sale au fost publicate în peste 200 de reviste și ziare și expuse în emisiuni de televiziune și radio din întreaga lume. În afară de „Ce n-aș da să fiu bolnav”, Feldman este și autorul cărților„Patient or pretender” și „Playing sick”.

Gregory P. Yates este absolvent al Universității Oxford, multiplu premiat, și are un masterat de la Universitatea Birmingham (Marea Britanie). În prezent studiază medicina în Marea Britanie.

Material realizat de Adela Marinescu