Fiecare perioadă din copilărie are farmecul său, dar vine și cu unele aspecte mai puțin plăcute. Poate fi o consolare faptul că multe dintre acestea din urmă trec și dispar la fel de repede cum au apărut. Conștientizând unele trăsături esențiale ale dezvoltării și nevoilor copilului, specifice fiecărei perioade de creștere, veți fi scutiți de greșeli majore. ÎNTRE 0 ȘI 1 AN Apropiere, răbdare și alinare La această vârstă, copilașii nu pot fi independenți. Ei nu se pot dezvăța singuri să nu mai plângă, nici nu pot să priceapă că „nu“-ul înseamnă nu. Cel mai important lucru de învățat pentru copiii din această etapă este că lumea e un loc sigur și că voi, părinții, sunteți alături de ei. Asta nu înseamnă că trebuie să săriți ca arși la primul scâncet dinspre pătuț sau la primul semn de nemulțumire: bebelușii sunt capabili să vă înștiințeze dacă ceva nu e în regulă și o vor face. Însă nu ar trebui lăsați să plângă ori să se descurce singuri. E sarcina voastră, ca părinți, să învățați copiii cum să se calmeze, cum să intre în contact cu voi și cum să păstreze acel contact. Cele mai importante unelte pe care le aveți sunt contactul fizic, hrănirea, baia și schimbatul scutecelor, cântecelele și rutina la culcare. Apropierea fizică este de o importanță majoră în dezvoltarea copiilor foarte mici. ÎNTRE 1 ȘI 3 ANI Sfidarea nu trebuie luată personal, ea ține de dezvoltare Când spuneți „nu“, dar copiii continuă ca și cum nu v-ar fi auzit, amintiți-vă că acest lucru se întâmplă tuturor părinților. Când sunteți într-o grabă nebună dimineața, iar copilul face o criză de isterie în hol înainte de plecarea la grădiniță, trebuie să luați în considerare faptul că toți părinții copiilor mici trec prin așa ceva. Copiii voștri nu sunt exagerat de încăpățânați, de dificili sau de prost crescuți. Nu este vorba de vreo revoltă sau de vreo răzbunare personală: e doar o fază prin care trec. Așa că respirați adânc, gândiți-vă cât de uluitor este faptul că au în sfârșit o voință proprie, dar cu toate acestea au nevoie de ajutor și de îndrumare pentru a progresa. Statisticile arată că, de fapt, copiii sub patru ani sunt mai afectați de astfel de crize decât copiii de oricare altă vârstă. Sunt micuți și impertinenți, iar voi, părinții, vă simțiți adesea sfidați și neputincioși. Pentru a rezista tentației de a abuza de puterea voastră, cu cât dați dovadă de mai mult tact și aplicați mai puțină constrângere, cu atât mai repede copiii se vor dezvăța să reacționeze într-o astfel de manieră, egoistă și nesociabilă. Arătându-le că fac parte din „echipă“, din familia voastră, și că veți depăși împreună astfel de momente, va crește și sentimentul lor de siguranță și se va diminua dorința de a vă sfida.
Fragment din noua carte apărută în colecția Psihologie Practică pentru Părinti: Parentingul magic de Hedvig Montgomery
ÎNTRE 3 ȘI 5 ANI Somn și hrană îndeajuns! Nu blamați niciodată un copil de cinci ani flămând! Este un lucru pe care mi l-am repetat de multe ori. La această vârstă programul este foarte important. Mulți copii au încă nevoie să fie liniștiți noaptea și nu se împacă deloc cu lipsa de somn. Nu uitați să-i duceți la culcare la o oră potrivită, în jur de șapte seara, și asigurați-vă că aveți un orar bine stabilit pentru mese. Atât de multe lucruri incitante se petrec încât se întâmplă adesea să întârziați cu pregătitul mesei sau să mâncați pe fugă. Ritmul cotidian și timpul petrecut stând de vorbă cu copiii reprezintă niște instrumente esențiale pentru părinți. Vorbiți cu copiii, descoperiți lucrurile fabuloase care le trec prin minte acum, când limbajul este bine asimilat, iar imaginația și setea de aventură nu cunosc limite. ÎNTRE 6 ȘI 8 ANI Anii de adolescență ai copilăriei Aceasta e o vârstă care debutează printr-un Big Bang. Copiii de șase ani trec printr-o metamorfoză uluitoare. Sunt plini de o energie aparent inepuizabilă și de emoții puternice. Devin de asemenea imprevizibili și zăpăciți. Ei pot începe să se îmbrace, dar pe la jumătate să uite și să se plimbe cu un crac atârnând. Putem spune că aceasta este un fel de avanpremieră a adolescenței. În această perioadă tumultuoasă, copiii au nevoie ca voi să înțelegeți cât le este de greu și să-i ajutați zi de zi să treacă prin aceste schimbări. Dacă sunteți prea severi, copiii se vor simți incapabili de autocontrol și vor renunța mult prea repede să mai încerce. Acesta este intervalul în care ei își dezvoltă propria manieră de a gândi. Vor fi ei optimiști sau pesimiști? Optimismul se dezvoltă dacă știi că este în regulă să încerci și să eșuezi, după care să încerci din nou. Pentru o atitudine pozitivă, e bine să fii tratat cu înțelegere și încurajări – dar și să râzi împreună cu ceilalți. Aproape că nu este nicio altă perioadă în viață în care este mai important să râdeți împreună. *** 
Hedvig Montgomery, psihoterapeut de familie cu peste două decenii de experiență clinică, este autoarea seriei Parentingul magic și ține seminarii de educație parentală în cadrul organizației Famlab. În curând, Editura Trei va publica a doua carte din serie, Timpul miracolelor, dedicată părinților cu copii de până la doi ani.
Leave a Reply