Cunoașterea nu poate fi decât finită, în vreme ce ignoranța este, cu necesitate, infinită – KARL POPPER
Un înțelept m‑a întrebat odată dacă știu diferența dintre șobolan și om. „Sunt multe diferențe“, am răspuns eu, „mustățile, blana, coada.“ Toate acestea erau adevărate, însăl‑au lăsat rece pe înțelept. Iată ce mi‑a povestit el. Dacă iei un șobolan înfometat și îl așezi pe o platformă înconjurată de cinci tuneluri, după ce în prealabil ai ascuns o bucată de cașcaval în cel de‑al treilea tunel, șobolanul va căuta în fiecare tunel, până când va găsi bucata de cașcaval. Șobolanii au memorie spațială excelentă, așa că dacă așezi șobolanul în același loc câteva zile mai târziu, va intra imediat în cel de‑al treilea tunel în căutarea bucății de cașcaval. Însă, după câteva zile, să zicem, muți bucata de cașcaval în cel de‑al cincilea tunel. Șobolanul va continua să intre în cel de‑al treilea tunel de câteva ori, în căutarea bucății de cașcaval, chiar dacă aceasta nu se mai află acolo. Și iată în ce constă diferența dintre șobolan și om. În cele din urmă, șobolanul va începe să caute bucata de cașcaval și în celelalte tunele. Oamenii, pe de altă parte, vor intra la nesfârșit în cel de‑al treilea tunel, fiind convinși că acolo ar trebui să fie bucata de cașcaval. Atunci când rămânem blocați în tipare de gândire întărite de credințe, teorii și „idei înțelepte“, este evident că creierul nu funcționează în folosul nostru, iar psihicul nu ne este aliat.
Observăm adesea acest fenomen la clienții noștri și la noi înșine, atunci când continuăm să întrebuințăm aceleași strategii ineficiente în viața de zi cu zi, cu rezultate negative de fiecare dată. Consecințele sunt cu atât mai pronunțate, cu cât este limpede faptul că, în alte sfere ale vieții, ne putem bucura de foarte mult succes. Poate că noi suntem chiar cei la care oamenii apelează pentru sfaturi și îndrumare. Același fenomen se produce atunci când psihoterapeuții continuă să întrebuințeze strategii și tehnici deficitare pentru a trata clienții și pun lipsa progresului pe seama rezistenței acestora.
O modalitate de conceptualizare a suferinței emoționale este să continui să faci același lucru, în același mod, sperând să obții rezultate diferite. Cu alte cuvinte, oamenii continuă să intre în cel de‑al treilea tunel, nu găsesc bucata de cașcaval și o iau de la capăt. Bucata de cașcaval poate reprezenta dragostea, reușita profesională sau, pur și simplu, găsirea liniștii sufletești. Însă, indiferent de câte ori vor folosi strategia respectivă, oamenii se vor alege tot cu praful de pe pușcă, până nu vor accepta faptul că le poate fi utilă o altă strategie.
Definiție. Psihicul și creierul
Creierul este „pupitrul de comandă“ al sistemului nervos — milioanele de celule care alcătuiesc rețelele neuronale ce ne străbat întregul organism. Psihicul este un rezultat al activității sistemului nervos și cuprinde memoria, conștiința și conștientizarea de sine. Felul în care se dezvoltă creierul joacă un important rol ascendent în dezvoltarea psihicului, iar psihicul este capabil să influențeze creierul prin modificările conștiente de la nivelul gândurilor, acțiunilor și emoțiilor.
Partea pozitivă este că șobolanii sunt pragmatici, adaptabili și nu sunt predispuși să se atașeze de strategii ineficiente. Deși prefer să fiu om mai degrabă decât șobolan, uneori trebuie să gândim asemenea unui șobolan, pentru a reuși în ceea ce ne propunem. Există nenumărate psihoterapii cognitive care încearcă să utilizeze capacitatea noastră de a gândi asemenea unui șobolan, ajutându‑ne să identificăm și să punem la îndoială credințele disfuncționale sau iraționale.
Atunci când psihicul nu îți este aliat.
Acolo unde ignoranța este stăpână, adevărata pace interioară nu este cu putință – DALAI LAMA
Creierul uman este capabil să creeze orice, de la cheeseburgeri la impresionism. Datorită realizărilor noastre, mai ales prin comparație cu animalele, ne place să ne considerăm întru totul superiori. Dacă ne gândim și la realizările noastre tehnologice, printre care computerul, zborul în spațiu și microchirurgia, atunci devenim îngâmfați de‑a binelea, crezând că am atins cine știe ce apogeu al evoluției. Cu toate acestea, importanța pe care o acordăm realizărilor tehnice și supremației asupra animalelor maschează capacitatea noastră limitată de înțelegere și control asupra propriilor gânduri, comportamente și emoții.
Creierul și psihicul sunt pline de informații și produc gânduri și emoții cu o viteză amețitoare; unele bune, altele mai puțin bune, și încă altele de‑a dreptul lamentabile. Din nefericire, adesea ne este greu să facem diferența între ele. Pagina întâi a oricărui ziar important demonstrează cât de rudimentari sunt oamenii în
privința chestiunilor de importanță vitală. Sub o pojghiță subțire de bună‑creștere, rămânem simple animale, mânate de emoții înflăcărate, raționamente distorsionate și egocentrism inconștient.
Fragment din volumul nou apărut” De ce este eficientă psihoterapia “de Louis Cozolino
Nu este vorba despre defecte de caracter sau tulburări psihiatrice, ci despre consecințele firești ale istoriei evoluției noastre. Un exemplu elocvent este depresia, care poate pune stăpânire pe creierul nostru, făcând ce vrea din el. O modificare la nivel biochimic care ne împinge să alunecăm în brațele depresiei face ca o viață ce până mai ieri părea normală să semene cu un coșmar. Singurul lucru care s‑a schimbat, poate, este nivelul de serotonină. În consecință, dacă ieri îți făceai planuri pentru concediul de iarnă, astăzi te gândești cum să îți iei viața fără să creezi prea multă harababură. Poate că nici măcar nu îți mai amintești ce frumoasă era viața ta până mai deunăzi. Cu toate că medicația poate face minuni pentru mulți dintre noi care se luptă cu depresia, tot trebuie să învățăm să ne conștientizăm viața psihică și să o tratăm cu atenție, astfel încât, la nevoie, să gândim așa: „Hopa, mă bate gândul să mă arunc pe geam. Sigur mi s‑a modificat compoziția chimică a creierului. Ar fi bine ca astăzi să mă menajez cu multă atenție, să nu iau nicio decizie importantă și să nu iau în serios niciuna dintre ideile care îmi trec prin cap — astăzi, psihicul nu îmi este aliat“. Psihoterapeuții pot sprijini clienții în identificarea dispozițiilor care le influențează negativ percepția asupra realității și îi pot ajuta să elaboreze strategii prin care să facă față mai bine zilelor proaste.
***
Louis J. Cozolino este profesor de psihologie la Universitatea Pepperdine din Los Angeles. A scris cărți dedicate neuroștiințelor și psihoterapiei. La Editura Trei a mai apărut Predarea bazată pe atașament (2017).
Leave a Reply