Cercetări recente evidenţiază faptul că soluţiile pentru probleme dificile sunt superioare când oamenii lucrează în grupuri mici, faţă de situaţiile când se muncește individual.

În 2006, the American Psychological Association (APA) relata faptul că grupuri de trei, patru sau cinci persoane soluţionează probleme foarte complexe mai bine și mai repede decât indivizii separat. Un studiu realizat pe 760 de studenţi de la University of Illinois din Urbana-Champaign a comparat diverse grupuri de dimensiuni diferite pentru a determina cât timp i-ar lua fiecărui grup pentru a formula răspunsuri corecte la o problemă. Rezultatul, valabil și în urma altor studii, a fost că în cazul grupurilor de două persoane sau al uneia singure se pare că nu există suficient spirit critic, iar în cazul grupurilor formate din mai mult de cinci persoane, adesea devine mult prea ineficient și greoi să fie soluţionate problemele complexe. (…)

Fragment din:

Dar probabil că niciunde în altă parte nu a jucat un rol mai mare dimensiunea grupului în determinarea succesului ca în afacerile moderne. Numărul de membri ai unui grup ar putea furniza cel mai important și unicul indiciu al motivului pentru care companiile aflate la început de drum depășesc în inovaţii și dejoacă planurile corporaţiilor-gigant, în ciuda faptului că acești giganţi au la dispoziţie mai multe resurse cu care și-ar putea zdrobi rivalii mai mici.

Cu toate acestea, corporaţiile fiind mai mari, sunt îngreunate de birocraţia lor, de protocoale, politică, proceduri, personal, tagme și concedieri masive, care deseori le fac la fel de inutile ca un exces de forţă depus în urmărirea unei muște. Dimpotrivă, companiile aflate la început de drum, de dimensiuni mici și gestionabile, înglobează mai multă creativitate, o dezvoltare mai rapidă și operaţiuni mai flexibile tocmai pentru că oamenii lucrează în fiecare moment al fiecărei zile în grupuri mici. Cu buzunarele mai goale, un echipament inferior și mai puțini experți, companiile mici aflate la început de drum ajung la performanțe la care marile companii nu pot ajunge, dovedind neîncetat că dimensiunea grupului triumfă asupra resurselor.

Din acest motiv, marile corporaţii au început mai nou să considere că achiziţia micilor companii este o strategie esenţială, de care au nevoie pentru a se dezvolta. Deși marile companii s-ar putea să nu poată fi capabile să se organizeze cu succes în grupuri mai mici, ele deţin mijloacele necesare pentru a cumpăra inovaţiile companiilor mai mici, după cum a demonstrat gigantul din lumea medicală Johnson & Johnson.