Economiștii vorbesc despre ”panica, temerile și demoralizarea jucătorilor de pe piața de capital” care au condus la scăderea operațiunilor de pe bursă, istoricii ne povestesc despre ”dorințele și năzuințele” cutărui general sau domnitor, care au contribuit la instaurarea noului regim, iar noi, în viața de zi cu zi, ne dăm cu presupusul despre ce va fi fost în mintea lui cutărescu de a putut să facă așa ceva… (ce l-a împins să se poarte așa?).

Luați la puricat toate aceste concepte și explicații ”de bun simț” și veți vedea că sunt doar niște bănuieli, niște presupuneri ”naive”, în nici un caz niște legi de comportament, afirmă unii filosofi contemporani. Există, pe de altă parte, argumente că ”psihologia de simț comun” nu este defel depășită, că ea funcționează și că, dealtfel, subîntinde diversele științe. De această parte a baricadei se plasează și volumul ”Mintea familiară” scris de Bogdan Boghiţoi, doctor în filosofie și asistent de cercetare în cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

L-am rugat să scrie pentru blogul editurii o scurtă introducere la proaspăta sa carte:

 

***

   

V-ați gândit ce ar fi dacă explicațiile sociologilor sau economiștilor ar avea credibilitatea unor explicații oferite de alchimiști? Cum ar fi, de pildă, dacă sondajele de opinie sau teoriile despre intențiile investitorilor ar avea doar valoarea unei mit al unei populații primitive, care nu reflectă nimic din realitate? Și care ar fi reacția dumneavoastră dacă vi s-ar arăta că tot ce susțin manualele sau tratatele despre motivele care au determinat acțiunile actorilor istorici e în ultimă instanță la fel semnificativ ca influența planetelor asupra comportamentului (desigur dacă nu credeți în astrologie)?

 

 

 

Ce ar fi, în fine, dacă modul în care explicați gesturile prietenilor dumneavoastră, prin apelul la intențiile și opiniile lor, nu poate avea niciun dram de adevăr în el? Poate că un astfel de recurs la intenții și opinii, e o procedură fundamental viciată, incapabilă să producă explicații veritabile, asemeni invocării influenței argintului viu de către o vrăjitoare pentru a explica unui client naiv ce se întâmplă în viața sa.

Modalitatea aceasta de a explica și prezice, ce utilizează opinii și intenții, a fost numită ”psihologie de simț comun”. Însă  nu este doar un gen de folclor psihologic, rezervat profanilor. Și psihologii, sociologii, istoricii sau economiștii – practic toții specialiștii în discipline ce au în centrul atenției omul și felul în care el se comportă – fac apel la intenții și opinii, prin care încearcă să arunce lumină asupra a ceea ce oamenii gândesc sau fac. Însă menționarea intențiilor și opiniilor drept cauze ale comportamentului este legitimă în viața de zi cu zi și în știință? Nu e oare la fel de nepotrivită ca încercarea de a atribui o maladie influenței unui spirit rău, făcând apel la entități inadmisibile pentru știință?

Este un pericol cel puțin plauzibil, care până la urmă ar da peste cap întregul mod în care oamenii văd lumea. Odată cu progresele în domeniul neuroștiinței, unii autori au început să susțină că psihologia de simț comun reprezintă o formă învechită și superficială de a vedea funcționarea minții. Ea a fost considerată incapabilă a se integra restului științelor, aflată într-o ”izolare magnifică”, dar și deficientă atunci când vine vorba de a da seama de procese precum cele ale memoriei sau creativității. Ultimele câteva decenii au însemnat o perioadă de dispute filosofice intense în acest sens, alimentate de literatura din domeniul științelor cogniției, cărora cartea încearcă să le dea o soluție actuală.

 

 

 

”Mintea familiară” oferă o analiză filosofică a psihologiei de simț comun ce face viabile din punct de vedere științific practicile cotidiene prin care încercăm să ne edificăm asupra comportamentul semenilor, și conturează relațiile lor cu restul cunoașterii omenești. Dacă vreți deci să știți așadar care este valoarea și înțelesul explicațiilor psihologice la care recurgeți în mod obișnuit, ori dacă doriți să aflați mai mult despre credibilitatea științelor omului, ”Mintea familiară” vă poate oferi răspunsuri degajate pe baza discutării celei mai recente literaturi din domeniu.

(Bogdan Boghițoi, autorul volumului Mintea familiară, Editura Trei, 2010)