Cărţile de popularizare a ştiinţei, asta căutam ca nebunul la 12-13 ani, pe vremea lui Ceaşcă.

Şi – continuă Costi Rogozanu în recenzia de pe blogul BookMag – nu eram singurul – drogul ştiinţific era încă alimentat de mersul pe Lună, de lupta „ştiinţifică“ dintre URSS şi SUA. Între timp au venit diverşi contabili şi au spus că e prea scump – speranţa unei misiuni pe Marte merge spre China.

Acum cînd deschid cîte o carte de tip previziuni ştiinţifice mă apucă nostalgia. Nu sînt cine ştie ce, au discurs de Discovery Channel unde nu găseşti doar documentare serioase, ci şi tabloidizări ale ştiinţei cît cuprinde: previziuni riscate, senzaţionalisme fără mare suport ştiinţific şi ştiţi voi mai departe.

Michio Kaku e un fizician care a ales calea popularizării: emisiuni radio, tv, filme, documentare, tipul e peste tot. Cartea lui, Fizica viitorului, pare să fie scrisă de un ucenic de savant din romanele lui Verne, acel tip de un optimism total, vorbăreţ, băgăcios, glumeţ, care le ştie pe toate şi căruia îţi vine să-i pui cîteodată căluş la gură.

Fizicianul alege să facă predicţii pe o sută de ani. Amestecă ştiri amuzante, citate neliniştitoare din savanţi cu tot felul de bancuri, poante sau realităţi ştiinţifice contraintuitive. E o lectură pentru amatorii de ştiinţă care nu ştiu nici o boabă de fizică, matematică, cum mă aflu şi eu. Şi e o lectură pentru vîrste ceva mai fragde în care să ai totuşi ingenuitatea să-ţi mai pui întrebări foarte simple, fără aroganţe de adult. Sau fără să te întrebi tot timpul „dar oare cît o să coste“, „dar oare o să am bani pentru asta“?

Un mare savant a revoluţionat acum 40 de ani cu întrebarea „care e cea mai mică maşină pe care o putem construi?“. Acum e întrebarea momentului în zona de nanotehnologie şi progrese importante au fost făcute. Altă chestionare simplă-simplă: „de ce nu pot să trec prin pereţi“, ca fantomele? Pentru că există principiul lui Pauli care spune că nu pot exista doi electroni în aceeaşi stare cuantică. De aia, cînd stăm pe un scaun, plutim deasupra scaunului la un nanometru înălţime. Nu-i aşa că e amuzant? (…)

   

Citiți continuarea recenziei pe blogul BookMag.ro