Drăcuşorul cifrelor
(din colecția Panda) e o carte de pus sub perna celor care se tem de matematică, un volum scris de un poet și eseist german remarcabil, de Hans Magnus Enzensberger. Iată un fragment despre permutări (schimbarea locurilor):
Robert stătea chiar în fața tablei. În prima bancă stăteau doi dintre cei mai buni prieteni pe care îi avea în clasă: Albert, fotbalistul, și Bettina, cea cu codițe. Cei doi se certau tot timpul între ei.
Asta îmi mai lipsea, s-a gândit Robert. Acum visez despre școală!
Atunci se deschise ușa, dar nu era dr Bockel, ci Drăcușorul cifrelor.
— Bună dimineața, spuse el. După cum văd, iar vă certați. De la ce a pornit?
— Bettina stă pe locul meu, strigă Albert.
— Atunci vino tu pe locul ei.
— Dar nu vrea, spuse Albert.
— Scrie pe tablă, Robert, îi ceru bătrânul.
— Ce să scriu?
— Scrie A de la Albert și B de la Bettina. Albert stă în stânga și Bettina stă în dreapta.
Robert nu prea vedea de ce ar scrie asta, dar se gândi: dacă lui îi face plăcere, din partea mea, fie…
AB
— Așa, Bettina, spuse Drăcușorul cifrelor, acum așază-te tu la stânga și Albert la dreapta.
Ciudat! Bettina nu a protestat. A stat cuminte și a făcut schimb de locuri cu Albert.
BA
scrise Robert pe tablă
În acest moment se deschise ușa și intră Charlie, care întârziase, ca de obicei. El se așeză la stânga lângă Bettina.
CBA
scrise Robert.
Dar asta nu i-a plăcut deloc Bettinei. Dacă e să fie la stânga, spuse ea, atunci să fie chiar la stânga! Și cei doi au făcut schimb de locuri:
BCA
Dar acum Albert nu mai era de acord. Dar mie mi-ar plăcea mai mult să stau lângă Bettina, strigă el. Charlie a fost atât de binevoitor încât s-a ridicat imediat și a lăsat locul lui Albert:
BAC
Dacă mai continuăm mult așa, își spuse Robert, putem să uităm de ora asta de matematică. Dar a continuat; căci Albert voia acum să stea în stânga de tot.
— Atunci trebuie să ne ridicăm cu toții, spuse Bettina. Nu văd de ce trebuie să facem asta, dar dacă trebuie să o facem neapărat… Vino, Charlie!
După ce s-au reașezat cu toții, iată cum se vedea:
ABC
Desigur că nici asta nu a mers prea multă vreme.
— Nu, nu mai stau nici un minut lângă Charlie, pretindea Bettina. Era un pachet de nervi. Dar pentru că nu i-a lăsat în pace nici un minut, cei doi băieți au trebuit să cedeze. Robert scrise:
CAB
— Nu te burzului așa, Bettina, spuse bătrânul.
Cu chiu, cu vai, se ridicară toți trei și se așezară astfel:
ACB
— Observi ceva, Robert? Hei, Robert, cu tine vorbesc! Celor trei sigur nu le mai trece nimic altceva prin cap.
Robert se uită pe tablă:
— Mi se pare că am încercat toate posibilitățile, spuse el.
— Și eu cred, spuse Drăcușorul cifrelor.
(…)
— Ei, ce părere ai? întrebă Drăcușorul cifrelor.
— Nu știu. Clar nu e decât un singur lucru: mereu este ceva mai mult. Sunt tot mai multe posibilități de a se așeza. Atâta timp cât erau numai doi elevi, mai mergea. Doi elevi, două posibilități.
Trei elevi, șase posibilități. La patru sunt deja — o clipă! — douăzeci și patru.
— Și dacă nu este decât unul?
— Ei acum! Atunci nu există desigur decât o singură posibilitate.
— Încearcă înmulțirea, spuse bătrânul.
— Aha, spuse Robert. Devine interesant.
— Dacă se fac din ce în ce mai mulți cei care iau parte la joc, atunci devine greu să scriem asta așa. Se poate face mai pe scurt. Scriem numărul participanților și facem un semn de exclamare după el:
Se pronunță: patru trosc! [factorial]
Leave a Reply