În ultima carte scrisă de creatoarea celebrei Mog – Blestemul iepurelui de la școală, familia este din nou forța care poate ajuta personajul să treacă prin orice.
Pentru Judith Kerr (1923-2019), familia a fost totul. Corabia care poate înfrunta toate furtunile. Scutul care te poate apăra de orice vine pe neașteptate și provoacă dezastre. Refugiul în fața celor mai îngrozitoare lucruri pe care ți le aduce viața. În cea mai cunoscută carte a ei, Tigrul care a venit la ceai (1968), felina din titlu mănâncă toată mâncarea și bea toată apa de-acasă de la Sophie. Totuși, când vine acasă tatăl Sophiei, este remarcabil de netulburat și rezolvă problema ducându-i pe toți să mănânce în oraș. Romanul semiautobiografic When Hitler Stole Pink Rabbit (1971) urmărește soarta unei familii cu patru membri, care fuge din Germania nazistă; ca să supraviețuiască, trebuie să rămână împreună și să-și tragă puterea unii de la ceilalți. Mog, pisica uitucă, eroina ceva mai grea de cap care apare în 17 cărți ilustrate, este, în primul rând, pisica unei familii.

La fel se întâmplă și cu Blestemul iepurelui de la școală, ultima carte a lui Kerr, publicată la numai două luni după moartea autoarei, în vârstă de 95 de ani (22 mai 2019). Și aici avem de-a face cu o familie care traversează o criză, dar care este salvată de cooperare și bunătate.

Autoarea celor mai îndrăgite povești pentru copii aprecia valoarea vieții de familie și a vieții casnice, și avea motive. Când a ajuns în 1936 în Anglia, ca refugiată evreică din Germania, avea 13 ani și a ajuns să înțeleagă că era norocoasă să crească într-o lume relativ confortabilă și sigură, pe care mulți dintre semenii ei rămași pe continent nu aveau s-o cunoască. După cum i-a spus lui Sue Lawley în 2004, când a fost invitată în emisiunea Desert Island Discs, “acum mă gândesc la ei aproape în fiecare zi, pentru că eu am avut o viață foarte fericită și împlinită, iar ei ar fi dat orice să aibă măcar câteva zile din ea”. Tatăl lui Judith Kerr, Alfred, fusese un critic de teatru și editorialist influent în Berlinul antebelic, dar și un critic vocal al nazismului. Avertizat când fusese luat în vizor de Gestapo, a fugit în ultimul moment, ajungând împreună cu soția, fiul și fiica sa în Elveția, apoi în Franța și după aceea în Anglia. Tânăra Judith a lucrat în timpul războiului pentru Crucea Roșie, iar ulterior a studiat la Școala centrală de arte și meșteșuguri, devenind profesoară de artă. S-a căsătorit cu scenaristul Nigel Kneale, cunoscut pentru piesa TV cu fantome The Stone Tape și serialele și filmele SF cu profesorul Quatermass. Fiul lor, Matthew, este un romancier de succes, probabil cel mai bine cunoscut pentru English Passengers (2000), distins cu numeroase premii.

Mesajul transmis de cărțile lui Judith Kerr este că oricine trebuie să-și găsească satisfacții copilărești din lucrurile obișnuite, banale — familie, prieteni, un acoperiș deasupra capului, un animal de companie. Așa cum știa ea prea bine, din propria experiență, acestea sunt comori care-ți pot fi luate în orice moment.