”Ar putea oare cele câteva articole dedicate de Freud „ocultismului“, dintre care două se află în prezentul volum („Psihanaliză şi telepatie“ şi „Vis şi telepatie“), să schimbe imaginea acreditată de raţionalist incurabil a întemeietorului psihanalizei?”, se întreabă psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu în prefața la volumul Despre vis. Cred că puteți răspunde și singuri parcurgând pasajul de mai jos 🙂

Cu câţiva ani înainte de război, a venit la mine în analiză un tânăr din Germania, plângându‑se că este incapabil de muncă, a uitat totul din viaţa lui, a pierdut orice interes.  (…) Prăbuşirea lui fusese consecinţa unei mari stăpâniri mentale de sine. Avea o singură soră, cu câţiva ani mai mică decât el, de care era legat printr‑o dragoste totală, sinceră şi neascunsă. De ce nu ne putem căsători? îşi spuseseră adesea. Afecţiunea lor nu depăşise însă niciodată măsura îngăduită între fraţi.

De această soră se îndrăgostise un tânăr inginer. (…) În timpul logodnei s‑a petrecut la un moment dat ceva foarte suspect. Fratele a mers cu viitorul cumnat într‑o excursie pe Zugspitze, la care el a făcut pe ghidul, dar cei doi s‑au rătăcit pe munte, au fost în pericol să cadă în prăpastie şi s‑au salvat numai cu greu. Pacientul nu m‑a contrazis mult când am interpretat această aventură ca o încercare de omor şi de sinucidere. La câteva luni după căsătoria surorii, tânărul a intrat în analiză. (…)

După câteva săptămâni, mi‑a povestit într‑un oarecare context următoarea întâmplare.

La München trăieşte o prezicătoare care se bucură de mare faimă. El s‑a hotărât în martie trecut să viziteze această prezicătoare şi i‑a spus data de naştere a cumnatului său, desigur fără să‑i dea numele sau să trădeze faptul că pe el îl avea în minte. Oracolul a proclamat: această persoană va muri în iulie sau august viitor în urma unei intoxicaţii cu raci sau cu stridii. După ce mi‑a povestit, a adăugat:

Şi asta a fost extraordinar!

Nu am înţeles şi l‑am contrazis violent:

Ce vi se pare aici extraordinar?

La care el:

Ciudat aici este următorul lucru: cumnatului meu îi plac foarte mult racii, stridiile şi alte asemenea şi în august trecut chiar s‑a intoxicat cu raci, şi era cât pe ce să moară.

Subiectul nu a fost dezbătut mai mult de‑atât.

Haidem să discutăm acum împreună acest caz.

Prezicătoarea nu putea să fi deţinut cunoaşterea faptului că intoxicaţia cu raci avusese loc la cel născut în ziua indicată, ea nu putea să o fi dobândit nici din tabelele şi calculele ei. Dar cel întrebat o deţinea. Incidentul se explică în totalitate dacă vrem să presupunem că această cunoaştere s‑a transferat de la el asupra ei, pretinsa profetă, pe o cale necunoscută, excluzând mijloacele de comunicare cunoscute nouă. Deci ar trebui să tragem concluzia: există transfer de gânduri. Muncii astrologice a prezicătoarei i‑ar reveni atunci rolul unei activităţi care îi abate propriile forţe psihice, le preocupă într‑un mod inofensiv, aşa încât ea să poată deveni receptivă şi transparentă pentru gândurile care acţionează asupra ei din partea altuia, un adevărat „mediu“. Manifestări asemănătoare am cunoscut, de exemplu, la cuvântul de spirit, când era vorba de a asigura unui proces mental o desfăşurare mai mult automată.

Aplicarea analizei realizează însă mai multe pentru acest caz şi îi măreşte importanţa. Ea ne învaţă că nu un oarecare segment de ştiinţă indiferentă este ceea ce i s‑a comunicat unei a doua persoane pe calea inducţiei, ci că o dorinţă extraordinar de puternică a unei persoane, dorinţă ce se afla într‑o relaţie specială cu conştiinţa ei, a putut găsi într‑o formă uşor deghizată expresia conştientă, cu ajutorul unei a doua persoane, similar felului în care capătul invizibil al spectrului se revelează simţurilor pe placa fotosensibilă ca o continuare colorată.

Credem că putem reconstitui înlănţuirea de gânduri a tânărului după îmbolnăvirea şi însănătoşirea cumnatului pe care‑l ura ca rival. Ei, de data aceasta a scăpat, ce‑i drept, dar nu renunţă el cu una, cu două la periculosul lui moft, şi la o dată următoare să sperăm că va pieri din acest motiv. Acest „să sperăm“ este ceea ce se transpune în profeţie. Nu pot să îmi simplific afirmaţia, denumind dorinţa de moarte a pacientului meu nutrită faţă de cumnatul său drept una refulată inconştient. Căci ea doar fusese conştientizată în timpul curei din anul precedent, iar urmările care decurseseră din refularea ei cedaseră în faţa tratamentului. Dar ea mai persista, nemaifiind patogenă, totuşi suficient de intensă. O putem descrie ca fiind una „reprimată“.

  

Fragment din volumul Despre vis de Sigmund Freud