Datele recente arată amploarea fără precedent a fenomenului obezității la nivel global. În anul 2022, una din opt persoane din lume trăia cu obezitate. Comparativ cu 1990, prevalența obezității în rândul adulților, la nivel mondial, a devenit de peste două ori mai mare, iar în rândul adolescenților a crescut cu de patru ori mai mult. La nivel mondial, aproximativ 2,5 miliarde de adulți cu vârsta de peste 18 ani erau supraponderali în 2022, iar dintre aceștia 890 de milioane trăiau cu obezitate, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din decembrie 2025.

Mai mult decât atât, obezitatea infantilă crește într-un ritm fără precedent, conform Raportului Mondial privind Obezitatea (World Obesity Atlas 2026). Prevalența obezității în rândul copiilor de vârstă școlară a crescut de la aproximativ 4% în 1975 la aproape 20% în 2022. Pentru prima dată în istorie, la nivel global, numărul copiilor care trăiesc cu obezitate îl va depăși pe cel al copiilor subponderali, precizează acest raport care atrage totdată atenția asupra consecințelor îngrijorătoare, deoarece obezitatea instalată în copilărie este asociată cu un risc mai mare de diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, afecțiuni metabolice și probleme de sănătate mintală la vârsta adultă. Astfel, obezitatea infantilă nu mai este privită doar ca o problemă individuală, ci ca una dintre cele mai importante provocări de sănătate publică ale secolului XXI.

În fața unor astfel de cifre, apare inevitabil întrebarea: dacă excesul ponderal ar fi doar o problemă de disciplină, voință sau autocontrol, cum se explică faptul că obezitatea a ajuns să afecteze sute de milioane de oameni din întreaga lume, inclusiv un număr tot mai mare de copii? Iar în ciuda accesului fără precedent la informații medicale și despre nutriție, diete și exerciții fizice, prevalența obezității continuă să crească într-un ritm alarmant? Tocmai de la această contradicție pornește chirurgul bariatric Andrew Jenkinson care, după ani de lucru cu mii de pacienți, a ajuns să pună sub semnul întrebării multe dintre explicațiile convenționale despre controlul greutății corporale. Cu toții am auzit regula de aur: mănâncă mai puțin, fă mai multă mișcare și vei slăbi. Dar dacă lucrurile nu sunt atât de simple? „Dacă, așa cum ne spuneau experții în domeniu, era simplu să slăbești prin dietă și exerciții fizice și dacă beneficiile în ceea ce privește fericirea, încrederea în sine, sănătatea și finanțele erau atât de mari, de ce nu reușeau oamenii să o facă? (…) Am devenit tot mai intrigat de această întrebare: de ce un lucru aparent atât de simplu se poate dovedi atât de dificil în practică? De ce nu izbutesc oamenii să‑și mențină greutatea după ce slăbesc? Cum se face că pierderea în greutate urmând o dietă este atât de dificilă, încât oamenii recurg la măsuri extreme, cum ar fi operația de îndepărtare a stomacului sau cea de bypass gastric”,  se întreabă Andrew Jenkinson, autorul cărții De ce mâncăm (prea mult). Noua știință a apetitului, recent lansate la Editura Trei în care povestește că s-a confruntat ani la rând cu două perspective care păreau să se contrazică. Pe de o parte, existau explicațiile medicale și recomandările clasice privind alimentația și controlul greutății. Pe de altă parte, se aflau experiențele reale ale pacienților săi care încercaseră numeroase diete, urmaseră sfaturile primite și, în multe cazuri, reușiseră chiar să slăbească, însă kilogramele reveneau. În timp, Jenkinson a observat că mulți dintre acești pacienți ajungeau să se simtă blocați într-o capcană fizică, psihică și emoțională dominată de sentimentului eșecului. Tocmai această discrepanță dintre teoria acceptată și realitatea trăită de oamenii care se confruntau cu obezitatea l-a determinat să cerceteze mai profund mecanismele biologice care reglează apetitul și greutatea corporală, demers care a stat la baza cărții „De ce mâncăm (prea mult). Noua știință a apetitului”.

Demontând mituri răspândite despre greutate și explicând pas cu pas de ce dietele restrictive sunt adesea contraproductive, această carte analizează fără ocolișuri aproape toate aspectele esențiale ale nutriției. Cititorii vor afla despre „punctul de echilibru al greutății” (set point), diferit pentru fiecare persoană, despre rolul grăsimilor benefice și al celor nocive, despre influența geneticii asupra greutății corporale și despre modificările hormonale care apar după încheierea unei diete.

De la celebrul Experiment Minnesota privind înfometarea, desfășurat în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, până la vacile sacre din India, viața beduinilor din deșert sau teoria „genei economice” care ar fi favorizat de-a lungul evoluției stocarea grăsimii pentru supraviețuire în perioadele de foamete, autorul își poartă cititorii prin numeroase istorii și exemple revelatoare. Acestea nu au rolul de a oferi simple curiozități, ci de a ilustra modul în care evoluția, mediul și biologia au modelat relația noastră cu hrana și greutatea corporală. În același timp, Jenkinson explică fenomene contemporane precum creșterea riscului de obezitate de la o generație la alta, arătând de ce copiii de astăzi se confruntă cu provocări diferite față de cele ale părinților sau bunicilor lor și cum factorii biologici și de mediu se transmit și se amplifică de-a lungul generațiilor.

Cartea își propune să ofere cititorilor o înțelegere mai profundă a propriului organism și a mecanismelor care influențează greutatea corporală, dincolo de explicațiile simpliste bazate exclusiv pe voință sau autocontrol. „După ce vei citi această carte, ar trebui să înțelegi mai bine de ce recomandările profesioniștilor din sănătate au fost ineficiente atâția ani în privința pierderii în greutate și, mai important, vei putea folosi aceste cunoștințe pentru a‑ți îmbunătăți propria sănătate și bunăstare. La sfârșitul acestei cărți sper că vei avea un sentiment de ușurare știind că, în sfârșit, ai descoperit nu doar o explicație, ci și o soluție”, concluzionează autorul De ce mâncăm (prea mult). Noua știință a apetitului.

Medic consultant specializat în chirurgie bariatrică pentru obezitate, diabet II și chirurgie generală, Dr. Andrew Jenkinson lucrează la prestigiosul University College London Hospital.

A absolvit Facultatea de Medicină din Southampton, iar la scurt timp după aceea a obținut titlul de Fellow al Colegiului Regal al Chirurgilor din Marea Britanie. După finalizarea unei teze de master în chirurgie laparoscopică, el s-a alăturat Homerton University Hospital din Hackney, contribuind la transformarea acestuia în cea mai activă unitate de chirurgie bariatrică din Londra. A susținut prezentări științifice și a predat chirurgie bariatrică în numeroase țări din întreaga lume și, pe lângă activitatea sa din cadrul sistemului public de sănătate britanic (NHS), este coordonator al dezvoltării chirurgiei bariatrice la The London Clinic și The Wellington Hospital. De asemenea, coordonează în mod regulat o clinică dedicată managementului greutății în Dubai.

Dr. Andrew Jenkinson practică chirurgia bariatrică de peste 15 ani. În această perioadă a consultat, tratat și, mai ales, a discutat cu peste 3.000 de pacienți care se confruntă cu obezitatea.